Memoriile lui Sextil Pușcariu publicate în 1978 reprezintă opera sa memorialistică de referință. În afară de varietatea formelor de expresie incluse în discurs (jurnalul alternând cu o suită de epistole și memorii), textul se focalizează pe variate teme: religioase, militare, sociale, politice, culturale, erotice etc., pe care autorul le alternează. Memoriile revelă coabitarea elegantă a registrului public cu cel intim, accentul fiind pus pe biografia eului încadrat în sensul de înțelegere al unei epoci, în edificarea căruia memorialistul avea un cuvânt decisiv de spus. Pornind de la aceste judecăți,intenționăm să analizăm în acest studiu Memoriile lui Sextil Pușcariu, prinse între pactul autobiografic și cel istoric. Naratorul repovestește și relatează despre sine. Comunicând și auto-comunicând, Memoriile devin un dialog al eului cu propriul ego.

The 1978 “Memoirs” by Sextil Puşcariu represents one of his reference memoir works. Beyond the variety of species that it includes (diary alternating with a suite of epistles and memoirs), the work focuses on several thematic pillars: warlike, social and political, cultural, erotic etc. which the author are alternates in an inspired way. The memories reveal the elegant cohabitation of the public register with the intimate one, in which the emphasis on the biography of the ego falls to the extent of understanding an epoch, in the edification of which the memorialist had a decisive word to say. Based on these judgements, we intend to analyze the “Memoirs” of Sextil Puşcariu in this study, caught between the autobiographical pact and the pact with the history. The narrator retells and talks about himself, communicates and self-communicates, „Memories” becoming a dialogue with his own ego.