În a doua jumătate a anilor ’70 ai secolului al XX-lea implementarea noilor tendințe de organizare plastică a spațiului scenic în arta teatral-decorativă moldovenească este evazivă. Transformări relevante se observă în elaborarea conceptului semantico-artistic al spectacolului, a metodelor și mijloacelor de organizare a decorului. Astfel, deceniul al șaptelea din secolul trecut marchează o etapă nouă de dezvoltare a artei teatrale, direcționând soluții noi de expresie în creația artistică a scenografiei moldovenești. Concomitent cu scenografii deja experimentați în domeniu, printre care A. Șubin, B. Socolov, C. Lodzeiski ș.a., își desfășoară activitatea și plasticienii mai tineri: N. Andronati, A. Crivoșein, I. Puiu, A. Jeludev, V. Palii, P. Balan, V. Kantor, G. Kantor-Molotov ș.a. Această generație de artiști s-a dovedit a fi capabilă să realizeze în mod practic oportunitățile apărute. Pe parcursul deceniilor, devine din ce în ce mai evidentă dependența pictorilor față de teatru, căutările cărora au continuat cursul general al dezvoltării scenografiei moldovenești, realizat pe baza unei critici, unei creativități și a unei asimilări semnificative a principalelor realizări ale scenografilor din țără, ce a contribuit la o creștere semnificativă a culturii teatrale. Cele mai importante procese, ce caracterizează scenografia sovietică din a doua jumătate a anilor ’70, își găseau reflectare în opera plasticienilor teatrali din Moldova. În dezvoltarea artei teatrale din republică, factorii subiectivi au influențat termenii și gradul de manifestare în scenografia națională care a ocupat locul binemeritat în arta sovietică, acumulând și promovând cele mai bune realizări scenografice.

In the second half of the 1970s the implementation of new tendencies in the organisation of the scenic space in Moldovan theatrical scenery art continues. Relevant transformations are observed both in the elaboration of the semantic concept of the spectacle and in the methods and means of organising the decor. Thus, a new phase in the development of theatrical art comes into being, directing new solutions of expression in the artistic creation of Moldovan scenography. Concurrently with experienced scenographers like A. Şubin, B. Socolov, and C. Lodzeiski the younger plastic artists N. Andronati, A. Crivoşein, I. Puiu, A. Jeludev, V. Palii, P. Balan, V. Kantor, G. Kantor-Molotov are commencing their work. This generation of professionally trained artists has been able to realise in a practical manner the opportunities emerging at the time. Over the decades, the painters’ dependence on the theater has become more and more evident. Nevertheless, their research continued along the general course of Moldovan scenography development. This was arrived at by virtue of the critique, creativity and significant assimilation of the main achievements of the scenographers in the country, which contributed to a significant increase in theatrical culture. The work of the Moldovan theatrical plastic artists in the second half of the 70s echoed the main processes of the Soviet scenography. Although some subjective factors of the development of theatrical art in the republic influenced the terms and the degree of its manifestation, the Moldovan scenography took its rightful place in the Soviet art, promoting and augmenting its finest scenographic achievements.