Odată cu dezvoltarea rapidă din ultimele decenii a mijloacelor electronice de informare și comunicare, munca a devenit mult mai ușoară, mai rapidă și mai eficientă. Urmare a decentral-lizării și globalizării proceselor de lucru, multe organizații au răspuns acestor provocări prin introducerea echipelor virtuale care colaborează prin intermediul tehnologiilor informaționale în vederea atingerii unui scop comun, ignorând limitele geografice, temporale, culturale și/sau orga-nizaționle. În prezent, grupurile virtuale devin tot mai populare, companiile investind în echipele virtuale pentru a-și spori performanța și competitivitatea. Echipele virtuale sunt grupuri de angajați dispersați geografic și organizațional, care au fost reuniți de către tehnologiile informa-ționale în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini organizaționale. Pe piața afacerilor, echipele virtuale reprezintă un răspuns tot mai popular la nevoia de soluții rapide, cu costuri scăzute la problemele organizaționale complexe. Echipele virtuale permit organizațiilor să pună în evidență abilitățile și capacitățile angajaților prin eliminarea barierelor de timp și spațiu. Membrii echipelor virtuale comunică pe cale electronică fără necesitatea de a se întâlni față în față. Cercetările recente la nivel mondial prezintă studii ale diferitor aspecte ale problematicii echipelor virtuale. În pofida prevalenței crescute a tematicii în exterior, la nivelul cercetărilor naționale se cunoaște relativ puțin despre această nouă formă de echipă. Astfel, scopul acestui studiu este de a oferi o sinteză a literaturii cu privire la echipele virtuale și o analiză structurată a informației privind problema dată. De asemenea, vom prezenta și identifica ceea ce este necesar pentru efcientizarea activității grupului virtual, luând în considerare caracteristicile care stau la baza echipelor virtuale și provocările pe care acestea le implică.

With the rapid development of electronic information and communication media in the last decades, distributed work has become much easier, faster and more efficient. Responding to the increasing decentralization and globalization of work processes, many organizations have respon-ded to their dynamic environments by introducing virtual teams that collaborate by communi-cation technologies across geographical, temporal, cultural and organizational boundaries to achieve common goal in their organization outputs. Virtual teams are growing in popularity, and becoming increasingly common. Nowadays, companies are heavily investing in virtual team to enhance their performance and competitiveness. This kind of teams can be defined as small temporary groups of geographically, organizationally and/or time disperse which coordinate their work predominantly with electronic 24 information and communication technologies in order to accomplish one or more organization tasks. In the competitive market, virtual teams represent a growing response to the need for fasting time-tomarket, low-cost and rapid solutions to complex organizational problems. Virtual teams enable organizations to pool the talents and expertise of employees and non-employees by eliminating time and space barriers. Recent information systems research has studied various aspects of virtual teams. Despite virtual team growing prevalence, relatively little is known about this new form of team. The foundations and theoretical development of virtual team research remain unclear. The first aim of this study is to offer a literature review with definitions of virtual teams and a structured analysis of the present body of knowledge of virtual teams. First, we distinguish different types of virtual teams to identify where current knowledge applies. Second, we distinguish what is needed for effective virtual team considering the people, process and technology point of view and underlying characteristics of virtual teams and challenges the entail.