Necesitatea implementării politicilor de protecţie a familiei este determinată în plan european general, inclusiv în Republica Moldova, de tendinţele de modificare a structurii şi a funcţiilor familiei, de schimbările în comportamentele reproductive, de răspândirea modelelor alternative ale vieţii de familie, de scăderea coeziunii familiei, de deteriorarea standardului de viaţă al majorităţii familiilor și de apariția patologiilor grave în viața de familie (violența, narcomania, alcoolismul etc.), de schimbările semnificative din structura populaţiei în majoritatea ţărilor europene etc., care pot avea o serie de consecinţe negative asupra creşterii economiei și stabilității sociale. Dat fiind faptul că politica familială are un caracter integrator şi interferează cu alte politici sectoriale (economică, a locuirii, ocupării, a tineretului, cea culturală, sanitară, fiscală, de protecţie a mediului etc.), realizând o sinteză a influenţelor acestora asupra grupului familial, este dificil a delimita măsurile ce ar forma conţinutul ei strict. Totuşi, după cum menţionează mai mulți autori (G.Neyer etc.), conţinutul esenţial al politicii familiale, la nivelul statelor europene, este definit actualmente de patru categorii de măsuri: 1) beneficiile de maternitate (concediul de sarcină şi lehuzie, indemnizaţiile de naştere etc.); 2) beneficiile paternale în primii ani de viaţă ai copilului (concediile paternale plătite, timpul de lucru flexibil); 3) serviciile de îngrijire a copilului (creşe, grădiniţe, centre de zi etc.); 4) beneficiile financiare pentru copii și familiile cu copii [1, p.14-33].   Priorităţile politicii familiale se schimbă în funcţie de schimbarea contextului social, economic, cultural şi, desigur, de cel demografic. Astfel, în condițiile declinului recent al fertilității, politicile familiale pot constitui un mijloc de contracarare a viitorului declin (Hoem [2, p.249-260] etc.), pot avea un efect simultan asupra bunăstării și fertilității familiei [3, p.38-39].În scopul analizei factorilor ce influențează comportamentul reproductiv al femeilor din Republica Moldova, în vederea elaborării unor propuneri pentru politicile familiale, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității de Stat din Moldova, în parteneriat cu Universitatea Carol din Praga (Republica Cehă), cu suportul financiar al Agenției Cehe pentru Dezvoltare, în perioada 20 noiembrie – 8 decembrie 2015, a realizat cercetarea sociologică „Comportamentul reproductiv al femeilor din Republica Moldova”. Prin metoda anchetei sociologice au fost intervievate 609 femei născute în anii 1988-1992 din 27 de raioane și 2 municipii, mediul rural și urban, ale republicii (cu excepția regiunii transnistrene). Articolul de față este axat pe o parte din rezultatele acestei cercetări.   În Republica Moldova, principalul suport economic din partea statului este acordat familiilor cu copii prin sistemul de indemnizații: indemnizația de maternitate, indemnizația unică la naștere, indemnizaţia lunară pentru creșterea copilului. Din rezultatele cercetării observăm însă că nu toate respondentele cunosc că statul acordă acest suport economic. Astfel, din numărul total al respondentelor, cunosc acest lucru 68,4%, pe când 29,8% nu cunosc, iar pe o parte, ce-i drept foarte mică, nici nu le interesează problema în cauză.   În Republica Moldova, principalul suport economic din partea statului este acordat familiilor cu copii prin sistemul de indemnizații: indemnizația de maternitate, indemnizația unică la naștere, indemnizaţia lunară pentru creșterea copilului. Din rezultatele cercetării observăm însă că nu toate respondentele cunosc că statul acordă acest suport economic. Astfel, din numărul total al respondentelor, cunosc acest lucru 68,4%, pe când 29,8% nu cunosc, iar pe o parte, ce-i drept foarte mică, nici nu le interesează problema în cauză.Rezultatele studiului permit, de asemenea, să stabilim că, din diferite motive (respondentele nu cunosc sau au doar unele închipuiri, nu sunt asigurate etc.), nu toate mamele beneficiază de aceste indemnizații, mici în comparație cu necesităţile creşterii unui copil. Astfel, la naşterea primului copil, au beneficiat de indemnizaţie de maternitate (graviditate şi naştere) 61,8% din respondentele studiului, la naşterea celui de-al doilea copil – 71,6%, iar la naşterea celui de-al treilea copil – 100%. De indemnizaţie unică la naşterea primului copil au beneficiat 64,6%, la naşterea celui de-al doilea copil – 69,5%, iar la naşterea celui de-al treilea – 83,3%. Au primit indemnizaţia lunară de întreţinere a copilului 79,5% la primul copil, la cel de-al doilea copil – 75,8%, iar la al treilea copil – 100%.   Oricare ar fi motivele explicative ale acestei situaţii, datele prezentate indică asupra necesităţii nu doar de a majora cuantumul prestaţiilor enumerate supra, dar şi de a multiplica și diversifica activi-tățile de informare (în instituțiile de învățământ, prin massmedia etc.) privind suportul statului acordat familiei pentru creşterea copilului, în special – în rândul tinerilor. Dacă starea dată a lucrurilor nu va fi depășită, ea ar putea servi drept o sursă de delapidare, prin activități coruptibile, a fondurilor rămase neplătite beneficiarilor. Un număr semnificativ din totalul respondentelor consideră că creșterea cuantumului indemnizaţiei unice la naştere (52,2%), precum şi a celei lunare pentru îngrijirea copilului cu vârsta de până la 3 ani (61,8%) influenţează semnificativ şi foarte mult decizia de a naşte un copil, creșterea fertilității (a se vedea Fig.1). Ținând cont de faptul că majorările indemnizațiilor de tot felul, efectuate în ultimii ani în Republica Moldova, rămân totuşi  foarte mici în comparaţie cu cerinţele actuale reale de creştere şi de socializare a copilului, puţin posibil să se facă resimţit impactul lor pozitiv asupra comportamentului reproductiv. Acesta este, probabil, unul dintre motivele care au determinat o bună parte din respondente să considere că creşterea indemnizaţiei unice (45,6%) şi a celei lunare de îngrijire a copilului (35,3%) nu influenţează sau puţin influenţează decizia de a naşte un copil.  Printre alte măsuri importante cu influență benefică (semnificativă şi foarte mare) asupra comportamentelor reproductive, au fost evidențiate de către respondente: calitatea și costul serviciilor medicale la naşterea şi în perioada îngrijirii copilului  (76,8%); asigurarea gratis cu produse alimentare a copiilor din familiile cu venituri mici în primii 2 ani de viaţă (76,3%); ajutorul financiar familiilor tinere în scopul rambursării împrumuturilor pentru locuinţe (76,0%); majorarea scutirii fiscale anuale pentru copiii aflaţi la întreţinere (63,7%); reducerea vârstei de pensionare pentru femeile cu 3 şi mai mulţi copii (62,3%); promovarea vieţii de familie şi a familiei fericite, de succes, cu doi sau mai mulţi copii în calitate de normă socială (59,4%), împrumuturile preferenţiale pentru plata fertilizării în vitro (extracorporale) cuplurilor care suferă de infertilitate (49,9%); cursurile/instruirea în domeniul planificării familiei (44,5%) etc.  Chiar dacă este încă mare numărul respondentelor care consideră că statul trebuie în mod activ să încurajeze natalitatea prin diferite măsuri de susţinere a familiilor cu copii (83,4%), că sistemul de suport al statului trebuie să stimuleze naşterea în familii al celui de-al doilea copil și a  următorilor (70,1%), totuși cele mai multe dintre ele (87,3%) consideră că familia, în mare măsură, trebuie să ţină cont de propriile posibilităţi şi să ia de sine stătător decizia cu privire la naşterea copilului, satisfacerea deplină a cerinţelor lui. Or, decizia de a naşte copii va rămâne o chestiune autonomă a fiecărui individ, a fiecărei familii. Politica familială se va limita la a facilita realizarea dorinţei existente de a avea copii şi ar putea avea la etapa actuală un efect pozitiv asupra fertilităţii din Republica Moldova, în cazul în care se va obţine o stabilitate socioeconomică şi politică a ţării, o creştere a nivelului de trai şi a calităţii vieţii oamenilor, urmate de diminuarea diverselor probleme ce țin, în special, de factorii economici, sociali şi culturali, de cei ai sănătății și educației, apărute odată cu nașterea copiilor.