În articol sunt abordate aspecte ale compoziţiei scenografice ca parte componentă a unei opere coregrafice. Prin analiza spectacolelor montate de maeştri de balet clasici, autorul constată interesul sporit al coregrafilor faţă de utilizarea raţională şi eficientă a spaţiului scenic pentru exprimarea conţinutului unei opere coregrafice. Autorul identifică şi justifică necesitatea utilizării simultane a liniilor orizontale şi verticale nu numai în coregrafie şi scenografie, dar şi în „textul dansat”; argumentează importanţa utilizării concordante a spaţiului scenic ca mijloc de expresie artistică în procesul de creare al unui spectacol coregrafic.

The article examines the aspects of the scenographic composition as an element of a choreographic work. The author provides an analysis of ballet performances based on choreography classics’ works, which allows concluding that the problem of using the scene as means of expression has attracted ballet masters’ interest for a long period. The author identifies and justifies the necessity of the simultaneous use of horizontal and vertical lines not only in choreography and scenography but also within the dance texts. The authors argue for the adequacy of using the scene as means of expression while staging choreographic works.