Conform datelor oficiale, actualmente în Republica Moldova sunt circa 179 mii de persoane cu dizabilităţi, care reprezintă peste 5% din populaţia ţării. Aceste persoane se confruntă cu o multitudine de probleme precum discriminarea, sărăcia, şomajul, accesul redus la servicii publice de toate nivelurile, instituţionalizarea şi marginalizarea. Studiul sociologic ”Percepţiile populaţiei din Republica Moldova privind fenomenul discriminării” efectuat în perioada martie-septembrie 2010 în cadrul Programului Societate Civilă al Fundaţiei Soros-Moldova, reflectă că persoanele cu dizabilităţi mintale şi fizice (68% şi respectiv 66%) sunt cel mai frecvent discriminate. Situaţiile de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi se manifestă cel mai des la angajarea în câmpul muncii (-63 %), la locul de muncă (-51%) şi în instituţiile educaţionale (-31%). În anul 2010 Republica Moldova a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Legea nr. 166 din 09.07.2010) care impune o serie de măsuri pentru a garanta drepturile persoanelor cu dizabilităţi. În pofida măsurilor întreprinse de Guvern în ultimii ani, Comitetul ONU pentru Drepturi Economice, Sociale şi Culturale manifestă o îngrijorare sporită privind situaţia copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi în Republica Moldova în ceea ce priveşte rata înaltă a instituţionalizării, şomajul, nivelul înalt de sărăcie, practicile violente şi discriminatorii în unităţile medicale şi de psihiatrie, ratele descrescânde de şcolarizare din ciclurile primar şi secundar şi calitatea educaţiei copiilor cu dizabilităţi (E/C.12/MDA/CO/2 Observaţii finale ale Comitetul ONU pentru Drepturi Economice, Sociale şi Culturale pentru Republica Moldova-sesiunea din mai 2011).