Gheorghe Neaga este unul dintre exponenţii care dovedesc realitatea istorică a şcolii muzicale autohtone şi un compozitor ce demonstrează, prin întreaga sa operă muzicală, posibilitatea creării unor lucrări reprezentative, în baza ataşamentului constant la ideea artei naționale. Figura sa artistică reprezintă un fenomen aparte în arta muzicală națională, or, compozițiile neaghiene semnalează un profil creator reprezentativ, marcat în primul rând de libertatea utilizării limbajului muzical, a tehnicilor componistice variate, precum și de diversificarea mijloacelor de expresie muzicală, utilizate nu ca scop în sine, ci ca o condiție esențială pentru formularea unor concepții artistice originale. Fiecare opus semnat de Gheorge Neaga poate fi perceput în mod individual drept o lucrare cu trăsături distincte, fie că autorul a continuat tradițiile componistice de secole, fie că a comportat tentative de implementare a unor noi tehnici de compoziție. Simfonice, vocal-simfonice, instrumentale sau vocale de cameră, creațiile sale reprezintă o celulă de valoare a patrimoniului cultural național, fapt relatat și demonstrat și în cercetările muzicologiei din Moldova semnate de autori precum A. Abramovici, I. Miliutina, E. Cletinici, Z. Stolear, E. Tkaci, V. Axionov, S. Țîrcunova, T. Berezovicova, P. Rotaru, V. Mircos, O. Vlaicu, N. Kozlova, etc. Fundamentale, exhaustive, științifice sau de popularizare a științei, de generalizare sau de cronologie, investigațiile muzicologice au drept obiecte de studiu fie activitatea de violonist, compozitor și pedagog a lui Gheorghe Neaga, fie una sau mai multe lucrări neaghiene cercetate în mod separat sau alături de alte creații semnate de alți compozitori autohtoni. Iar, într-un fel sau altul, toate laolaltă contribuie la o percepere potrivită a repertoriului neaghian și a autorului acestuia.