Disciplina de prioritate DD (Discretionary Discipline) îşi are originea în monografia lui Jaiswal [1], unde este studiată problema de servire pentru sistem format dintr-un server şi două fluxuri de cerinţe (cereri). Această disciplină este mai flexibilă decât disciplinele clasice de prioritate absolută şi relativă, care sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de conservare. Să considerăm un sistem de aşteptare ∞|1||rrGM cu prioritatea DD: dacă timpul de servire al cerinţei ka este mai mică decât valoarea stabilită kθ)2,=(rk, atunci cerinţa sosită cu prioritatea mai mare decât k 1(−kσ- cerinţă) va realiza prioritatea relativă, în caz contrar - absolută. Poate fi demonstrat că repartiţia perioadei de ocupare, cum şi repartiţiile perioadelor auxiliare (în termenii TLS) se determină din următorul sistem de ecuaţii recurente funcţionale Teorema 1. Pentru toate schemele de prioritate [2] ),())((=)(11sasaasskkkkkkkkkkkπππs πs +−+−− )),((=)(saashskkkkkkkππ−+ −−+++−−−−)])([1({)(=)(1111sasasskkkkkkkkkkππs πs ),()])([1()}(1sasasaskkkkkkkkkππνπ+−++−− ),()])([1(=)(ssasskkkkkkkkππνπ−+ unde )(⋅kh şi )(⋅kν îşi au expresia sa pentru fiecare schemă în parte.