În articolul prezentat vom analiza personajele feminine și aportul lor simbolico-arhetipal la reîntregirea individualității protagonistului romanului „Viața și moartea nefericitului Filimon...”. În timpul rătăcirii oarbe prin catacombele carierei de piatră de sub sat, simbol al labirintului inconștientului, feminitatea reprimată de-a lungul vieții, este resuscitată, recunoscută și reintegrată în identitatea lui Filimon, potrivit modelelor arhetipale de redobândirea unității și plenitudinii ființei. Discontinuitățile și fluiditatea memoriei involuntare îi ordonează și revelează axa spirituală – nervul rupt al ființei, prin puterea de compensare și echilibrare ontologică a dominantei masculine, mortificatoare, din viața lui Filimon în favoarea celei feminine, dătătoare de viață, a animei, reprezentată de un trio arhetipal: mama – bunica – sora.

In this article we analyze the female characters and their symbolicarchetypal contribution to the reunion of the individuality of the protagonist of the novel „Viața și moartea nefericitului Filimon...”. During the blind wandering through the catacombs of the stone quarry located below the village, a symbol of the unconscious labyrinth, the repressed femininity throughout life is resuscitated, recognized and reintegrated into Filimon’s identity, according to the archetypal models of regaining the unity and plenitude of being. The discontinuities and the fluidity of involuntary memory order and reveal his spiritual axis – the broken nerve of the Being through the power of restoration and ontological balancing of the masculine mortifying dominant of Filimon’s life in favor of the feminine one, life-giving, of anime, represented by anarchetypal trio: mother – grandmother – sister.