Conform opiniei lui Boris Eikhenbaum, literatura în cinema are un statut special, nefiind nici punere în scenă, nici ilustrare, ci traducere în limbaj cinematografic. Literatura reprezintă în opinia criticului rus un material extrem de bogat pentru a fi transformat în limbaj cinematografic. El opinează că orice roman este un posibil film, că reprezintă un potenţial scenariu. Textele lui Eliade sunt scenarii veritabile de teatru sau film, de unde paradoxul traducerii lor în aceste limbaje, în detrimentul textelor special scrise pentru astfel de demersuri, cum este cazul pieselor lui de teatru. De acelaşi tratament au parte textele sale traduse în alte limbi. Adaptarea/traducerea nu este un simplu instrument, ci o operaţie de lectură complexă, care depinde de cultura şi lumea de referinţă a autorului şi a spectatorului. Ca şi în cazul textului literar, la lectură interferează, conform teoriei lui Umberto Eco, nivelele de cooperare textuală, lumea posibilă şi cea de referinţă, cooperarea interpretativă şi cea critică, autorul de text şi cititorul acestuia co-operând, con-lucrând. Extrapolând, regizorul va fi la lectura unui text pe care vrea să-l traducă în limbaj dramatic sau cinematografic. Principala problemă ridicată de traducerea textelor scriitorului român este aceea a relaţionării textului original cu versiunile în alte limbi sau limbaje (teatral, cinematografic) după care s-a făcut transpunerea.

According to Boris Eikenbaum, literature in cinema has a special status, being neither staged nor illustrated, but translated into cinematic language. Literature, according to the Russian critic, is an extremely rich material to be transformed into cinematic language. He believes that any novel is a possible film, it is a potential scenario. Eliade’s texts are real scenarios for theater or film, from which the paradox of their translation into these languages emerges to the detriment of the texts specially written for such aims, as is the case with his plays. His texts translated into other languages share the same treatment. Adaptation / translation is not a simple tool but a complex reading operation, which depends on the author’s and viewer’s culture and world of reference. As in the case of the literary text, reading, according to Umberto Eco’s theory, interferes with the levels of textual cooperation, the possible and the reference world, the interpretative and critical cooperation, the author and his reader co-operate, work together. Extrapolating, the director will be reading a text he wants to translate into a drama or cinema language. The main problem raised by the translation of the Romanian writer’s texts is that of linking the original text with the versions in other spoken languages or the theatrical, cinematographic ones according to which the transposition was made.