În articolul dat am analizat problematica răului reflectată în unele poeme din colecția antologică de poezii semnată de Andrei Țurcanu, Zăpezi în august, apărută la Editura „Gunivas”, 2015, referindu-ne la textele poetice reprezentative, cum ar fi „Ceas rău”, „Dogma”, „Oarecum crez”, „Destin întors”, „Libertatea ultimă”, „Sara pe deal”, „Toi”, „Catabasis” ș.a. Se constată faptul că în universul poetic al lui Andrei Țurcanu într-o oarecare măsură totul este pe dos / întors, schimonosit, inversat, mutilat, smintit, în consecința cărora, Umanul preia valori negative; Viața este mereu sub amenințarea celui rău, adică un eșec; Binele ajunge să fie pervertit; Viul devine o iluzie, iar Sacrul – deformat.

This article examines the evil’sproblem reflected in some poems from the anthology of Andrei Ţurcanu, Zăpezi în august, published by Gunivas Publishing House, 2015, referring to some representative poetic texts such as „Ceas rău”, „Dogma”, „Oarecum crez”, „Destin întors”, „Libertatea ultimă”, „Sara pe deal”, „Toi”, „Catabasis” and other. We noticed that in the poetic universe of Andrei Ţurcanu, in some degree, everything is backwards/shifted, disfigured, inverted, mutilated, crazy, consequently Humanreceives negative values; Life is always under the menace of the evil, in other words, a failure; Good is getting perverted; The living becomes an illusion and the Sacred– deformed.