Știința relațiilor internaționale reprezintă prin caracterul său un metadomeniu, se include în contextul demersului postneclasic al interdisciplinarității, pluridisciplinarității și transdisciplinarității în sensul că dezvoltarea paradigmelor științei postneclasice se caracterizează prin sporirea ponderii formelor de investigație interdisciplinară și realizarea programelor de cercetare complexă cu participarea reprezentanților științelor nu numai socio-umane, dar și reale, lărgind esențial sfera de comprehensiune a proceselor și tendințelor din lumea globalizată. Metodologia fundamentată pe binomul „actor – structură” se dovedește a fi în măsură să asigure cunoașterea, explicarea și înțelegerea proceselor de înaltă complexitate ce țin de edificarea modelului post-război rece de ordine mondială și a sistemului internațional postbipolar: structura constrânge și limitează activitatea actorilor, iar actorii, la rândul lor, sunt formatori de sistem, modelând structura. Atât structura, cât şi actorii determină formarea şi modificarea unui anumit tip de sistem internaţional, inclusiv post-război rece: schimbările structurale condiţionează transformări în comportamentul și relaţiile dintre actori, iar aceștia la nivelul puterilor majore şi în funcție de potenţialul disponibil, marchează structura sistemului pe orizontală, în timp ce pe verticală, aceasta este exprimată prin raporturile de dominaţie a „centrului” asupra „periferiei”.

International relations science is by nature a metadome, it is included in the context of the postneclassic approach of interdisciplinarity, pluridisciplinarity and transdisciplinarity in the sense that the development of the paradigms of post-classical science is characterized by increasing the share of interdisciplinary investigation forms and the realization of complex research programs with the participation of the scientists only socio-human, but also real, broadening the sphere of comprehension of processes and tendencies in the globalized world. The methodology based on the „actor-structure” binom is proving to be able to ensure the knowledge, explanation and understanding of the highly complex processes related to the building of the cold post-war world order model and the post-bipolar international system: the structure constrains and limits the activity of the actors and the actors, in their turn, they are system makers, modeling the structure. Both the structure and the actors determine the formation and modification of a certain type of international system, including post-war cold war: structural changes condition transformations in the behavior and relations between the actors, and at the level of the major powers and according to the available potential, marks the structure of the system horizontally , while vertically, this is expressed by the dominance ratios of the „center” on the „periphery”