În articolul de faţă ne vom referi la la mătuşa Ruţa, protagonista dramei Păsările tinereţii noastre, care reprezintă un simbol al cumpătării şi înţelepciunii bătrâneşti. Aici întâlnim o simbioză perfectă a actualului cu general-umanul, este pusă în valoare bunătatea creştină a personajelor. Mătuşa Ruţa reprezintă stâlpul spiritual al satului, al neamului, al Universului, al creştinătăţii, salvându-le din prăpastia dezumanizării. Bunătatea creştină a ei se manifestă prin setea de a face bine pentru „neamul nostru” şi „sufletul nostru”. Tăcută, tacticoasă, rezervată, cumpătată, Ruţa, reprezintă un monument al dârzeniei şi al rezistenţei omeneşti, prezentul, trecutul şi viitorul spiritualităţii noastre.

In this article we will refer to Aunt Ruţa, the protagonist of the Drama Păsările tinereţii noastre, which is a symbol of old temper and wisdom. Here we meet a perfect symbiosis of the present with the general-human, the Christian kindness of the characters is highlighted. Aunt Ruţa is the spiritual pillar of the village, of the nation, of the Universe, of Christendom, saving them from the abyss of dehumanization. Her Christian kindness manifests itself in the thirst of doing good for our „people” and „our souls”. Silent, tactile, reserved, temperate, Ruţa, is a monument of human dignity and resilience, the present, the past and the future of our spirituality.