Mircea Eliade este unul dintre puținii romancieri români preocupat atât de mult de criza omului modern tulburat de sentimentul persistent al nostalgiei originilor. Personajul său masculin nu-și găsește liniștea și plenitudinea între lucrurile concrete și în timpul istoric. De aici și nevoia de evadare din lumea desacralizată și încadrarea sa într-un proces complex de interiorizare psihică. În drumul devenirii ființiale, el renunță la imaginea despre sine și acceptă, într-o complementaritate a unor succesive descoperiri și regăsiri interioare, imaginea celuilalt, reprezentată prin femininul etern – anima.

Mircea Eliade is one of the few Romanian novelist so concerned by the crisis of the modern man troubled by persisitent feeling of nostalgia origins His character men can not find peace and wholeness between concrete things in historical time. Hence the need to escape from the world desecrated and fitting it into a complex psychological introspection. In becoming an existential way, he renounces his self-image and accept a complementarity of successive discoveries and finding inner image of the other, represented the eternal feminine anima.