In comunicare se prezintă conceptul interpretativ-pedagogic a lui C.A. Martienssen, profesor german, pianist, fondatorul unei noi şcoli psihologice. Această școală este răspandită de la inceputul secolului al XX-lea și vine in locul automatismului lipsit de gandire care a caracterizat (in cea mai mare parte) metodica predării pianului din secolul al XIX-lea. Astfel, in locul concepţiei anatomo-fiziologice răspandită la inceputul secolului al XIX-lea, şi-a croit drum inţelegerea pentru rolul primordial al conştiinţei in interpretarea la pian, precum şi a importanței auzului muzical – auzul fizic şi auzul interior – şi necesitatea educării lui. Conceptul „psihologic” a fost acceptat și dezvoltat in diferite școli pianistice naționale. Autoarea analizează realizările pedagogiei pianistice romaneşti din perspectiva valorificării conceptului psihologic inaintat. Sunt abordate cercetările metodice ale lui Th. Bălan, F. Musicescu, M. D. Răducanu, A. Pitiş, I. Minei şi alţii.