Lexicul se află într-o continuă dezvoltare, având la bază diverşi factori: realizările progresului tehnico-ştiinţific, apariţia realităţilor noi şi necesitatea denumirii acestora, relaţiile dintre popoare.  Şi limba română, în evoluţia sa istorică, a venit în contact cu diferite limbi, de la care a împrumutat numeroase cuvinte. Acest fenomen este firesc, fiindcă numai într-o interacţiune lingvistică permanentă se accentuează viabilitatea şi valoarea ei.  Etimologic, limba noastră îşi are originea în latina populară. De aici s-au moştenit majoritatea cuvintelor care constituie stratul principal; termenii autohtoni de provenienţă geto-dacă alcătuiesc substratul, iar influenţele străine care au dus la îmbogăţirea vocabularului formează adstratul.