Începutul anilor ’70 ai sec. XX se înscrie în evoluția artei scenografice din Moldova ca o perioadă de transformări relevante în arta teatral-decorativă. Acest proces de modificări își are începuturile din deceniul premergător, când pictorii-scenografi au conștientizat necesitatea în revizuirea rolului lor în montarea piesei de spectacol.  Procesul de constituire a scenografiei moldovenești este determinat atât de întregul curs de dezvoltare a artei teatrale sovietice, cât și de apariția tinerilor plasticieni în domeniu. Deși existau anumite diferențieri în particularitățile individuale de interpretare creativă, plasticienii urmăreau o ideie unică – perceperea și înțelegerea comună a principiilor de bază ale scenografiei moderne. Anume în anii ’70 arta scenografică din Moldova intră într-o etapă nouă de dezvoltare, fapt determinat de stabilirea noilor procese complicate, caracteristice întregii arte teatrale din acea perioadă. S-au schimbat și s-au complicat cerințele de soluționare a ideii spectacolului, metodele și mijloacele de expresie, care nu puteau să nu se răsfrângă asupra creației artistice al scenografilor din Moldova.  Pictorii de teatru recurg adesea la alegorie, simbolism, unde un obiect este înzestrat cu o forță generalizatoare și devine exponentul unei anumite idei. Schimbări semnificative au fost atinse în organizarea spațiului scenic. Se diversifică numărul materialelor și facturilor aplicate pentru decor. O altă tendință în scenografia moldovenească ține de organizarea plastică a scenei, care îmbină cu succes interiorul scenic cu exteriorul. Astfel, cele mai importante procese care caracterizează scenografia sovietică din prima jumătate a anilor 1970, într-o formă sau alta, își găseau reflectarea în opera plasticienilor teatrali din Moldova.

The early 70s of the XX century is part of the evolution of the scenographic art of Moldova as a period of relevant transformations in the theatrical-decorative art. This process of changes has its beginnings in the previous decade, when stage designers have become aware of the need to review their role in setting up the play.  The process of setting up Moldovan scenography was determined both by the whole development of Soviet theatrical art and by the emergence of young plastic artists in the field. Although there were some differences in individual peculiarities of creative interpretation, the plastic artists followed a single idea – the perception and common understanding of the basic principles of modern scenography. Namely in the 70s, the scenographic art in Moldova enters a new stage of development, determined by the establishment of the new complicated processes, characteristic of the entire theatrical art of that period. The requirements for solving the idea of the show, the methods and the means of expression, which could not but affect the artistic creation of the scenographers in Moldova, have changed and got more complicated.  Theater artists often resort to allegory, symbolism, where an object is endowed with generalizing force and becomes the exponent of a certain idea. Significant changes have been made in organizing the stage space. The number of materials and textures applied for decoration is diversified. Another trend in Moldovan scenography is the plastic organization of the scene, which successfully combines the scenic interior with the exterior. Thus, the most important processes characterizing the Soviet scenography of the first half of the 1970s, in one form or another, were reflected in the work of theatrical plastic artists from Moldova.