Termenul de muzeologie, privit atât în sens larg, cât și restrâns, cunoaște patru accepțiuni care plasează acest domeniu în sfera etimologicului, ca studiu al muzeului, ca studiu al relației specifice dintre om și realitate, precum și ca tendință de aplicare la tot ce se învecinează cu muzeul, reprezentând în același timp și metateoria funcționării acestor instituții. Parcursul său istoric este strâns împletit cu cel al conceptului de muzealizare, fenomen aplicabil tuturor obiectelor intrate în muzeu, adică într-o colecție muzeală. Obiectele muzealizate sunt percepute ca baza activităților muzeale, acestea fiind studiate ca elemente ale expozițiilor și ca media sau canale de comunicare, între acestea și publicul vizitator stabilindu-se relații speciale de a căror substanța depinde succesul sau eșecul unei activități expoziționale în special, muzeale, în general.

The concept of museology, regarded both broadly and narrowly, knows four connotations, which puts this domain in the etymology sphere, as a study of the museum, as a study of the natural relationship between man and reality, and also as a tendency of appliance to everything that surrounds the museum, representing, at the same time, the metatheory of the operation of these institutions. Its historical path is strongly connected with the concept of musealisation, phenomenon applicable to all objects that entered into the museum, that is to say, in a museum collection. The objects from the museum’s collection are perceived as the foundation of museum activities, these being studied both as elements of the exhibitions and as media or channels of communication; special relationships can be established between them and the audience, of whose substance depends the success or failure of an exhibition in particular, of the museum in general.