Situl de la Enisala-Palanca este amplasat pe o terasă din loess, in apropierea zonei de contact dintre lacurile Razim şi Babadag. Primele cercetări au fost efectuate de Sebastian Morintz in 1969, fiind urmate de alte campanii arhe ologice in 1979, 1984, 2003-2006, 2010 şi 2013, fiind săpată o suprafaţă de peste 8000 mp. Cele mai vechi urme de locuire umane datează din eneolitic (faza A1 a culturii Gumelniţa), urmate de o aşezare din perioada timpurie a epocii fierului (cultura Babadag), dar şi de un sat şi un cimitir din perioada medievală (sec. XIV-XV). Situl de la inceputul epocii fierului a fost atribuit fazei tarzii a culturii Babadag (sec. IX i.Hr.). Amenajările de habitat constau in numeroase gropi, dar şi locuinţe de tip bordei. De remarcat sunt şi numeroase complexe arheologice care conţineau oseminte umane. Aşezarea face parte dintr-un sistem de locuiri atribuite culturii Babadag descoperite pe un areal relativ mic, in jurul lacului Babadag şi pe malul lacului Razim, multe dintre acestea fiind vizibile una faţă de alta. Acest sistem ridică problema existenţei unui posibil mod de viaţă seminomad, legat, probabil, de creşterea animalelor şi de exploatarea altor resurse. In cursul campaniei arheologice din 2013 au fost colectate 2 590 resturi faunistice, provenind de la moluște (1, 2%), pești (51, 6%), chelonieni (0, 59%), păsări (0, 32%) și mamifere (46, 2%). Ponderea cea mai ridicată o au resturile de mamifere domestice (89%), speciile identificate fiind: vită domestică, oaie, capră, porc, caine și cal. Proporția cea mai ridicată o are vita (36%), urmată de oaie/capră (26%) și cal (10%). Mamiferele sălbatice au o reprezentare mai redusă in eșantion. Au fost identificate cinci specii: cerb, mistreț, căprior, iepure de camp și urs; cerbul și iepurele au ponderea cea mai mare intre mamiferele sălbatice. Cercetarea s-a desfășurat in cadrul grantului oferit de Ministerul Cercetării și Inovării din Romania CNCS-UEFISCDI proiect PN-III-P4-ID-PCE-2016-0852 (in PNCDI III).