Dacă de la adoptarea Legii fundamentale a Republicii Moldova, sistemul politic şi juridic instituit prin adoptarea Constituţiei în 1994, a pus bazele unui mod de guvernământ corelativ-prezidenţial, urmare a modificării constituţionale din iulie 2000, Republica Moldova are un regim parlamentar cu un mod de guvernământ de cabinet. Atât Constituţia din 1994, cât şi cea modificată în 2000, legitimitatea căreia lasă loc pentru diverse interpretări, datfiind faptul că nu a fost supusă votului popular (nici în 1994 şi nici în 2000), suferă de numeroase lacune şi carenţe constituţionale, deoarece proiectul constituţional adoptat în mare grabă în 1994 a fost elaborat şi constituit în baza  unui „mimetism constituţional ad-hoc” inspirat din Constituţiile altor state,  fără a determina mai întâi coloana vertebrală a unei Legi fundamentale şi anume identificarea regimului politic (parlamentar sau prezidenţial) şi al modului de guvernământ (de cabinet sau corelativ-prezidenţial) şi fără a ne raporta la alte state post-comuniste care au acelaşi tip de sistem politic şi mod de guvernământ ca şi RM. În elaborarea unui nou mecanism constituţional ar trebui să se ţină cont de practica şi prevederile constituţionale ale statelor din Europa Centrală şi Orientală care au cunoscut, ca şi RM actualmente, o dublă tranziţie: de la comunism la democraţie şi de la structurile naţionale la cele europene. Imperativ pentru RM este instituirea unei noi Constituţii, într-o nouă Republică, ce ar evita pe viitor orice tip de “ping-pong constituţional” între puterile şi instituţiile statului, asigurând stabilitatea politică atât de necesară procesului de modernizare economică a ţării prin adoptarea unui nou regim parlamentar cu un mod de guvernământ corelativ-prezidenţial (Şef de Stat ales prin vot direct, cu acordarea unui drept de veto suspensiv ce poate fi anulat printr-o majoritate parlamentară calificată, Prim-ministru şi fiecare membru al Cabinetului de miniştri responsabili pentru puterea executivă în mod colectiv şi individual,atât în  faţa Parlamentului, cât şi în faţa Preşedintelui ţării, control parlamentar sporit, moţiune de cenzură constructivă după modelul Germaniei sau al Ungariei, acordarea unui drept de iniţiativă legislativă electoratului către cel puţin 1/10 din cetăţenii cu drept de vot, conform modelului Letoniei şi Albaniei).

La République de Moldavie est un cas « hybride »  parce que ce pays a connu plusieurs types de régimes politiques en 23 ans d’indépendance (régime présidentiel (1991-1994), « correctif présidentiel » (1994-2000) et régime parlementaire (2000-2014) avec la plus longue crise constitutionnelle de l’Europe Centrale et Orientale entre les années 2009-2012 et une crise politique et gouvernementale entre février et mars 2013. La Moldavie se trouve dans un climat d’incertitude politique a cause de sa Constitution, il fallait que le Parlement dispose de pouvoirs forts, non seulement dans la Constitution, mais également dans la pratique. La tendance est par ailleurs au déclin du role de Chef de l’Etat, ou le pouvoir exécutif «de jure» reste bicéphale, mais « de facto » c’est que le Gouvernement qui met en ouvre le pouvoir exécutif. En effet, cette analyse de droit comparé, inhérente au processus de transformation et consolidation des institutions de l’Etat, fait apparaître un double aspect du droit constitutionnel, défini non seulement en référence a l’objectif démocratique, mais aussi en fonction de la réalité du cadre d’adoption, d’application et d’interprétation de la Constitution. C’est la raison pour laquelle nous avons souligné dans cette étude la nécessité d’une révision de certaines dispositions constitutionnelles en République de Moldavie et d’une redéfinition des intérets des acteurs politiques, pour faire prévaloir le primat du juridique sur le politique en renforçant le rôle de la Cour constitutionnelle au nom de la defense de la Constitution et pour assurer un régime parlementaire viable, fondé sur une collaboration réelle des pouvoirs ou l’exécutif ne se manifeste pas comme le maître absolu du travail législatif.