Articolul se referă la cea mai puţin elaborată etapă a cadrului de proiectare în strategia Lectură şi scriere pentru dezvoltarea gîndirii critice – extinderea. Se specifică modalitatea de concepere a acestei etape, care se examinează ca oscilînd între gîndirea critică şi gîndirea creativă, dar acestea nu sînt privite ca antitetice, ci mai degrabă complementare. Extinderea îşi găseşte întemeiere şi în noul model al taxonomiei lui Bloom, revizuită de studenţii săi, unde gîndirea critică ţine de domeniul „Evaluare”, iar gîndirea creativă – de „Creaţie”. Proiectarea etapei finale a cadrului este dificilă din mai multe considerente, printre care: lipsa unui suport metodologic; carenţe în asigurarea didactică a procesului de elaborare şi evaluare; discrepanţa dintre conţinuturile curriculare, obligatorii, şi deprinderile de muncă intelectuală, facultative deocamdată. Extinderea este terenul cel mai favorabil pentru dezvoltarea competenţelor-cheie, fără a le diviza pe arii şi materii, precum şi pentru valorificarea interdisciplinarităţii, care ar asigura integrarea celor învăţate pe obiecte luate aparte. Fie că va fi supus evaluării produsul, procesul sau raportul despre acţiunile întreprinse, sarcinile adecvate vor sta la baza unor modele comportamentale asimilate şi vor reprezenta esenţa extinderii, exprimată în verbul Acţionează!

The article focuses on extension, the last and least developed stage of the lesson-planning framework according to the Reading and Writing for Critical Thinking strategy. We describe how this stage may be conceived, being seen as oscillating between critical thinking and creative thinking. However, the two forms of thinking are perceived as complimentary rather than antithetical. The extension also finds a foundation in the new model of Bloom’s taxonomy as revised by his students, where critical thinking belongs with Evaluation, while creative thinking is part of Creation. Planning the final stage of the framework is rendered difficult by a number of causes, some of which are: the lack of methodological support; weaknesses in the didactic provisions for development and assessment; the discrepancy between curricular contents, which are currently mandatory, and intellectual work skills, which remain optional. The extension is the most favourable terrain for the development of key competencies without having to divide them by year and by subject, as well as for the exploration of interdisciplinarity, which would ensure the integration of what had been learned as part of different disciplines. Whether it is the product, the process, or the report about the activities that is going to be assessed, the appropriate tasks will form the basis of certain assimilated patterns of behaviour and will represent the essence of extension, which is best expressed by the verb Act!