Criticii de artă au examinat peisajele in creația maeștrilor, insă, pană la moment, nu există publicații despre evoluarea peisajului urban in pictura autohtonă. Este interesant de a urmări modul de percepere a peisagiștilor, mijloacele prin care iși exprimau aceștia atitudinea față de motivele alese. Printre lucrările păstrate din primele decenii ale secolului trecut au ajuns la noi schițe ale stradelelor chișinăuiene lucrate de pictorii V. Okușko, A. Klimașevski, T. Kiriakov. In anii puterii sovietice, сriticii zeloși calificau lucrările de plein air drept „vestigiu al impresionismului”. Dar anume aceste studii reflectau sincer observațiile și spiritul autorilor. Din mijlocul anilor ’50, mulți pictori, de dragul efectului realității, nu forțau metodele artistice convenționale care redau emoțiile subiective (M. Petric, I. Șibaev, A. Baranovici). Necesitatea unei renovări creative a dus, cu timpul, la schimbarea gandirii expresive plastice. Tendința spre expresivitatea decorativă și monumentală este specifică pentru E. Romanescu, M. Burea, O. Orlova. Deosebit de rodnică s-a dovedit a fi reactualizarea experienței plasticienilor europeni, fapt confirmat prin schițele care relevau valoarea imaginii realizate, grație unei idei bine gandite (M. Grecu, A. Zevin, L. Țonceva, P. Jiregea, I. Țipin). Semnificația estetică a operelor depinde de originalitatea gandirii autorului, de iscusința lui de a inspira materialul tehnic, de intonațiile irepetabile ale exprimării artistice.