It seems that the XIX century realism, cinéma vérité, Italian neorealism and Free Cinema have not exhausted the filmmakers’ ability to innovate in their attempt to achieve veracity. Critics from everywhere, both favourable and unfavourable, have noticed a new way of making cinema, later called the New Romanian Wave, which has caused changes in the aesthetics and concept of the fiction film, but regretfully which did not affect the nonfiction film as well. The author attempts to elucidate the premises of the appearance and the artistic and aesthetic characteristics of this new direction in the Romanian film – an essential stage in the imposition of a new cinema. The most important feature of the New Wave, in addition to technical features such as direct sound and hand-shot, is a new type of sombre drama, alongside of which the neorealist dramas seem like melodramas. In order to convince that this is a different drama from the one in neorealism, the author uses quotations from prestigious foreign critics and comparisons made between the films “Death of Mr. Lazarescu”, “Aurora”, and “Police, Adjective” and some neorealist films such as “Bicycle Thieves” and “Umberto D.” Thus, the specifics of the aesthetics of the creation of the young filmmakers: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu and others is configured.

 Se pare că realismul secolului al XIX-lea, cinéma vérité, neorealismul italian şi Free Cinema nu au epuizat posibilităţile cineaştilor de a inova în încercarea de a atinge veridicitatea. Critici de pretutindeni, deopotrivă favorabili şi nefavorabili, au observat un nou mod de a face cinema, numit ulterior Noul Val Românesc, care a provocat schimbări în estetica şi conceptul filmului de ficţiune, dar, cu regret, nu s-a răsfrânt şi asupra filmului de nonficţiune. Se încearcă elucidarea premiselor apariţiei şi caracteristicile artistico-estetice ale acestei noi direcţii în filmul românesc – etapă esenţială în impunerea unei noi cinematografii. Cea mai importantă trăsătură a Noului Val, pe lângă particularităţile tehnice precum priza de sunet directă şi filmarea din mână, o reprezintă un nou tip de dramă, sumbră, pe lângă care dramele neorealiste par de-a dreptul melodrame. Pentru a convinge că este vorba de un altfel de dramă, diferită de cea din neoralism, autorul recurge la citate din critici străini prestigioşi şi comparaţii între filmele „Moartea domnului Lăzărescu”, „Aurora” şi „Poliţist, adjectiv”, cu unele neorealiste precum „Hoţii de biciclete” şi „Umberto D.” Astfel se configurează specificul esteticii creaţiei tinerilor cineaşti: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu ş. a.