Procesul de reprezentare socială desemnează o formă de cunoaștere specifică, care, „acționând simultan asupra stimulului și asupra răspunsului”, leagă un subiect de un obiect. În cazul lui, avem de-a face esențialmente cu „un mod de a comunica cu exteriorul”, cu o „orientare în lumea fenomenelor și a faptelor”, o „articulare a personalității la contextul social”, un „mecanism prin care se construiesc teorii despre mediul social”, „un stil de conduită orientat spre exterior” sau, în sfârșit, cu o „refacere, o reconstrucție a ambientului prin prisma filosofiei noastre de viață”. Spunând „reprezentare socială”, noi, de fapt, ne referim la o „modelizare a unui obiect în și prin raporturi lingvistice, comportamentale și materiale”. Cu acest obiect, tipul vizat de reprezentare se află „într-un raport de simbolizare (îi ține locul) și de „interpretare” (îi acordă semnificații), constituindu-se într-o formă de expresie a subiectului”.  Ce premise trebuie să existe pentru ca un anume element al mediului social (o persoană, o situație, un eveniment, un fapt, un fenomen sau o idee) să suscite emergența unei reprezentări sociale, a unei științe colective sui-generis susceptibilă să construiască „o viziune comună asupra lumii”, un „sistem de înțelegere și interpretare a realității”, o „strategie de integrare comunitară a indivizilor sau grupurilor”?

The process of social representation designates a form of specific knowledge which, “acting simultaneously on the stimulus and the response”, links a subject to an object. In its circumstance, we are in fact dealing with a “way of communicating with the outside”, with an “adjustment to the world of phenomena and deeds”, with an “articulation of the personality to the social context”, with a “mechanism with which theories about the social environment are built”, with a “style of conduct towards the outside”, or eventually, with a “restoration, a reconstruction of the environment through the perspective of our life philosophy”. By saying “social representation,” we actually mean a “modeling of an object into and through behavioral and material linguistic relations”. With this object, the representation type continue to be “in a relation of symbolization (maintaining it place) and “interpretation” (giving it meanings), being in a frame of expression or in a form of construction of the real”.  What prerequisites must there exist for a certain element of the social environment (a person, a situation, an event, a deed, a phenomenon or an idea) to trigger the emergence of a social representation, of a sui generis collective science capable of building «a common vision of the world», a «system of understanding and interpretation of reality», a «strategy of community agreement between individuals or groups»?