Exaltarea imaginii mamei ideale a atins punctul culminant în prima jumătate a secolului XIX. Însă în această perioadă idealul matern definit de către ideologia domestică victoriană nu era susținut de către clasele de sus ale societății engleze și în pofida faptului că idealul matern era atât de atotpătrunzător încât standardele acestuia erau deseori atribuite și reprezentantelor păturilor superioare, așteptările de la femeile claselor privilegiate erau diferite față de cele de la femeile claselor de mijloc. Pe când celor din urmă li se cerea să se dedice complet copiilor și soților lor și să le fie modele de virtute, celor dintâi nu li se impuneau aceste lucruri. Conform obiceiurilor tradiționale ale claselor de sus, creșterea și educarea copiilor era încredințată unui personal specializat, femeile fiind astfel disponibile de a-și îndeplini obligațiile pe care le aveau față de locuitorii moșiilor soților lor. Luând în considerație aceste așteptări, nu este de mirare faptul că mamele claselor privilegiate erau în general puțin preocupate de copiii lor și că întreținerea relațiilor puternice între mamă și copil nu le era caracteristică. Însă acest construct socio-istoric al mamei victoriene nu este reprodus cu fidelitate în romanul The Fright de Ellen Pickering, ce descrie imaginea unei mame care își răsfață copiii proprii, dar care maltratează copilul luat în plasament. Comparând reprezentarea literară a mamei din clasele priveligiate și prototipul ei real, antropologic, articolul dat intenționează să demonstreze că realismul secolului XIX nu avea ca scop să reflecte cu exacticitate paradigma socio-istorică a societății victoriene în crearea personajelor lui fictive, după cum se asuma adesea.

The exaltation of the ideal mother image reached its peak during the first half of the nineteenth century. Nonetheless, during this period of time, the maternal ideal defined by Victorian domestic ideology was not endorsed by the upper classes of English society, and in spite of the fact that the maternal ideal was so pervasive as its standards were often attributed to upper-class female members as well, expectations for upper-class women were different from those for class women. Unlike the latter, the former were not required to fully dedicate themselves to their children and husbands and to be paragons of virtue. According to upper-class, traditional customs, the children’s rearing and education were entrusted to specialized staff, thus women being able to perform their responsibilities towards the inhabitants of their husbands’ estates. Taking into consideration these expectations, it is no wonder that upper-class mothers were generally little involved with their children and that strong mother-child relationships were not common among them. But this socio-historical construct of the upper-class Victorian mother is not faithfully reproduced in Ellen Pickering’s The Fright, which describes the image of a mother who dotes on her own children but who mistreats her foster child. By comparing the fictional representation of the early Victorian upper-class mother with its real, anthropologic prototype, the present paper intends to prove that the nineteenth-century realism did not aim at accurately reflecting the socio-historical paradigm of Victorian society in the creation of its fictional characters, as it was widely assumed.