Articolul reprezintă o cercetare a genului portret din perspectiva axiologică și redefinirea acestuia în cinematografie. În fiecare din domeniile artei găsim o modalitate de transpunere a aspectului fizic și a lumii interioare a individului – portret literar, portret pictat, portret sculptat, portret fotografic. Aspectele definitorii ale acestor portrete, create prin viziunea artistică a maeștrilor, au influenţat direct sau indirect apariţia și evoluţia portretului în cinematografie. Portretul cinematografic ,,se maturizează” în substraturile artei, el asociază cu ușurinţă și abilitate experienţele acumulate pe parcursul procesului istoric. Filmul-portret prin esenţa sa prezintă spectatorilor o nouă formă a artei. Desigur, nu putem diminua valoarea portretului din alte domenii ale artei, dar cinematografia are un atu și anume: reușește să îmbine toate elementele într-un singur conţinut – imaginea, cuvântul, muzica.

This paper presents a research into the portrait genre from the axiological perspective and its redefinition in cinematography. In each of the art domains, there is a way to render the physical aspect and the interior world of any individual from different perspectives – literal portrait, painted portrait, carved portrait and portrait in photography. The defining aspects of these portraits, which are created through the masters` artistic imagination, influenced directly or indirectly the creation and development of the portrait in cinematography. The portrait in cinematography is getting “mature” in the branches of art and is easily combining the experiences gained throughout history. The film-portrait itself shows the audience a different form of art. It is obvious that we cannot diminish the value of portraits from other branches of art. However, cinematography has its advantages, of which the main one is that it combines all elements in one body: the image, the word and music.