The Piano Sonata No. 5 in C major Op. 135 had two versions: the first one appeared in 1923 (The Piano Sonata no.5 op. 38) and the second one (no. 5 op. 135) was released in 1953, the year when the composer died, nevertheless he had started working at it a year before. In this masterpiece the musical language of the composer reaches maturity. The „steel fingers” technique is left behind in favor of a new approach that came hand in hand with the vocal compositions he had created abroad, while the piano sonority undergoes a metamorphosis from percussive elements towards more versatile ones.

Sonata pentru pian nr. 5 în Do major a fost scrisă în două variante: prima apare în anul 1923 (Sonata nr. 5 op. 38), iar a doua variantă (nr. 5 op. 135) a fost lansată în anul morţii compozitorului – 1953, Prokofiev lucrând la ea din anul precedent. În această lucrare limbajul muzical al compozitorului ajunge la maturitate, tehnica „degetelor de oţel” este abandonată în favoarea unei altfel de abordări, venită poate în sinonimie cu lucrările sale vocale compuse în străinătate, iar sonoritatea pianistică se metamorfozează de la elemente percutante spre cele versatile.