Imaginea literară a Basarabiei este strâns legată de statutul ei de parte istorică și margine geografică a românismului, iar, prin voința unei istorii ingrate de 200 de ani, și de margine a imperiului de la Răsărit. Metamorfozele imaginarului artistic se află într-o directă determinare cu felul cum basarabeanul, băștinașul acestei entități geografice, se regăsește și se recunoaște în raport cu cele două centre politice, culturale și simbolice. Literatura basarabeană postbelică evoluează, într-o lentă și dramatică identificare de sine, între adeziunea hotărâtă la centralitatea națională ca unică putere de rezistență și de dăinuire și sentimentul fracturării și risipirii ontologice, cu imaginile unor pseudomorfoze grotești, tragice ale unei lumi neantizate.

The literary image of Basarabia is closely linked to its status as a part of historical and geographical edge of Romanism and To the will of a cruel history of 200 years, as the edge of the empire in the East. Metamorphosis of the artistic imagination is directly linked with how Bessarabia, native of this geographical entity, is found and recognized in relation to the two political centers: cultural and symbolic. Bessarabian postwar literature evolves in a slow and dramatic self-identification between national adherence committed to the centrality of the unique power of endurance and continuance and the feeling of the fractured ontological sense, with images of a grotesque, tragic pseudomorphosis of an annihilated world.