Introducere. În baza rapoartelor de consens în cercetarea urticariei (U), la simpozioanele internaţionale, au fost întocmite scheme de diagnostic şi tratament, bazate pe dovezi ştiinţifice şi clinice. Astfel, apare necesitatea de a adopta recomandările practicii mondiale în sistemul naţional de sănătate din Republica Moldova. Scopul lucrării. Prezentarea noilor scheme de farmacoterapie în tratamentul U. Material şi metode. S-a efectuat sinteza şi analiza informaţiei ştiinţifice contemporane în domeniul tratamentului U. Primul principiu de terapie în U este identificarea şi excluderea factorilor cauzali şi a triggerilor provocatori. Un alt obiectiv ar fi corijarea dietei, deoarece alimentele constituie cauze frecvente în U acută, dar care mai rar determină U cronică. Este important tratamentul bolilor asociate. Medicaţia indicată în U este terapia antihistaminică H1-AH de generaţia a II-a, cu creşterea dozei, la necesitate, de la 1 la 4 tab/zi. În caz de ineficienţă, după 2 săptămâni, urmează administrarea antagoniştilor leucotrienici. În caz de acutizare: corticosteroizi sistemici (3-7 zile). Dacă boala este rezistentă la tratament, după 2-3 săptămâni, se adaugă preparate imunosupresoare şi imunomodulatoare: Ciclosporină, Dapsonă, Omalizumab etc. La necesitate, tratamentul se reevaluează la 3-6 luni, cu reducerea treptată a dozelor. Concluzie. Respectarea schemelor de tratament în U trebuie să fie reflectate în ghidurile de specialitate

Introduction. Based on the consensus reports in researching urticaria (U) from international symposiums, there have been drawn up schemes for diagnosis and treatment, based on scientific and clinical evidence. Therefore, this raises the need to adopt the recommendations of global practice into the national health system of Moldova. Objectives. To introduce the new scheme of pharmacotherapy in the treatment of U. Materials and methods. There were performed the synthesis and analysis of scientific data in the field of contemporary therapy treatment of U. The first therapeutic principle of U is the identification and exclusion of causal factors and triggers. The other objective is the dietary restriction since foods are common causes for acute U, but rarely cause chronic U. It is important to treat the associated diseases. The medication administered in U is the second-generation antihistmine therapy H1-AH, with an increasing dose from 1 to 4 pills/day. If it proves ineffective after two weeks, leukotriene antagonists are included. At flare-ups: systemic corticosteroids (3-7 days). If the disease is resistant to treatment after 2-3 weeks immunosuppressants and immunomodulators preparations are added: Cyclosporine, Dapsone, Omalizumab etc. If necessary the treatment is reassessed at 3-6 months with gradually decreasing doses. Conclusion. To follow the treatment schemes of U, which are stated in specialty guidelines.