La politique commerciale fait office de véritable politique extérieure commune de l’Union européenne (UE) [1]. Sur la scène internationale l’UE cherche à imposer les intérêts de ses producteurs et à étendre son influence. Cela signifie qu’en matière commerciale, son influence se mesure à travers le prisme de la diffusion, dans les pays tiers, des produits européens, ainsi que des droits qui constituent les normes et standards européens. Les outils utilisés par l’UE qui répondent aux enjeux commerciaux so nt traduits par des accords. Très souvent ces accords servent à préparer les pays voisins en vue de leur intégration dans l’Union, à soutenir les réformes économiques et politiques dans les pays en transition, à renforcer les liens politiques, économiques ou stratégiques avec des pays et des régions spécifiques et à fournir une assistance économique et financière aux anciens territoires[2]. A cette fin, une série d’accords de partenariat et de coopération (APC) ont été signés et adoptés par les pays de l’ex-URSS, dont la Moldavie faisait partie à l’époque [3]. Toutefois, l’évaluation des relations commerciales entre les partenaires obligeait à rechercher une nouvelle approche dans les relations entre l’Union européenne et la Moldavie dans un contexte de mondialisation et d’intégration régionale «profonde» au sein de l’espace européen. La Politique européenne de voisinage (PEV) [4] et le Partenariat oriental(PO) [5]conduisent vers l’édification d’un cadre de relations conventionnelles euro-moldaves rénové et approfondi à l’avenir.

Politica comercială reprezintă o adevărată politică externă comună a Uniunii Europene (UE) [1]. Pe plan internațional UE pune interesele producătorilor săi pe primul plan și extinde influența sa. Aceată înseamnă că în domeniul comercial, influența sa este măsurată prin prisma difuzarii bunurilor produse în UE și drepturilor, care constituie normele și standardele europene, în țările terțe. Acorduri sunt utilizate de către UE ca instrumente care răspund la provocările comerciale. Foarte des aceste acorduri sunt folosite în scopul pregătirei țărilor vecine pentru integrarea lor în Uniunea, sau a sprijini reforma economică și politică din țările în tranziție, deasemenea pentru a consolida relații politice, economice sau strategice cu aceste țări și să ofere asistență economică și financiară pentru fostele teritorii [2]. În acest scop, o serie de acorduri de cooperare și de parteneriat (ACP) a fost semnată și adoptată de către țările din fosta URSS, din care Moldova a făcut parte anterior [3]. Cu toate acestea, evoluția relațiilor comerciale dintre partenerii a ajuns la etapă cînd era necesar să fie găsită o nouă abordare a relațiilor dintre UE și Moldova în contextul globalizării și integrării regionale "mai profunde" în spațiul european. Politica europeană de vecinătate (PEV) [4] și Parteneriatul Estic (PE) [5] au condus la construirea unui cadru de relații contractuale euro-moldovenești renovate și care vor fi aprofundate în viitor.