În articol se abordează particularităţile percepţiei instituţiilor constituţionale în Rusia modernă. Autorul consideră că este necesar să se facă distincţia clară între constituţionalism ca o formă de conștiinţă juridică și constituţionalism ca un sistem de drept pozitiv. Primul concept are impact asupra celui de-al doilea, care, pentru simplitate, îl numim legea de stat. Esenţa acestei corelaţii este de a asigura ca valorile constituţionale ale conștiinţei juridice să stabilească criteriile de evaluare a legii de stat. Se reliefează faptul că principala problemă a constituţionalismului rus modern constă într-aceea că, datorită dominaţiei valorilor pozitiviste ale conștiinţei juridice în jurisprudenţa naţională, instituţiile constituţionale împrumutate nu conduc la punerea în aplicare ideea de prioritate a drepturilor omului, consemnată în Constituţia FR din 1993. Se demonstrează că există unele limitări fundamentale ale pseudoconstituţionalismului rus, care sunt exprimate în contradicţia de interpretare a categoriei de „libertate” și care nu permite să se realizeze potenţialul instituţiilor publice legal consacrate prin Legea Fundamentală din 1993. Pe de o parte, libertatea omului, în general, este considerată drept valoarea constituţională supremă care ar trebui să defi nească procesul de adoptare și aplicare a legilor în această ţară. Pe de altă parte, pseudoconstituţionalismul rus evidenţiază incapacitatea juridică istorică a cetăţenilor ruși de utilizarea raţională și responsabilă a libertăţii, care este, de fapt, din punctul de vedere al elitei conducătoare ruse, o neputinţă a cetăţenilor de a-și coordona viaţa fără custodia legală a autorităţilor. Dezvăluind o contradicţie internă a constituţionalismului rus, autorul opinează că constituţionalizarea reușită a guvernului rus modern este posibilă numai în cazul diseminării valorilor constituţionale în conștiinţa juridică a cetăţenilor și a elitelor rusești.