Prin trei cazuri din mass-mediase observă că, deşi după Revoluţie, în România există o diversitate în massmedia, existenţa unor moguli care exercită influenţă în şi prin mass-media duce la o limitare a calităţii jurnalistice, precum şi a libertăţii presei. Mass-media politică atrage jurnaliştii într-o capcană a credibilităţii, căci, pe timp de criză, aceştia sunt convertiţi în strategi de PR, care semnează comunicatele de presă în loc sa aplice metodele jurnalismului de investigaşie. Este de discutat şi evident un subiect deschis în ce măsură s-a schimbat societatea românească şi în acelaşi timp în ce constă progresul din presa românească acum când se bucură de libertate. Cazurile abordate arată că, mai ales într-o campanie pre-electorală acută şi mass-media devine victima unei propagande electorale, bine puse în scenă. Din păcate, îndoielnic este, de asemenea, şi dacă societatea civilă mai poate juca vreun rol. Peisajul mediatic din România.

The article uses the example of the three cases in order to show the extent to which freedom is combined with quality by the Romanian media, but also to prove how media policy lures journalists in the credibility trap and turns them in time of crisis into PR strategists, who sign press releases instead of conducting investigative journalism. To what extent one can speak today of a turning point in Romanian society and at the same time of an advancement regarding the path of free media in Romania remains, unfortunately, still partly up to debate. The discussed cases show, especially in an acute pre-election campaign, that media too can be the victim of a well orchestrated campaign propaganda. Whether civil society can still play a role is therefore questionable. The impression is that at least the major part of civil society has become a passive spectator of the power struggles, without knowing exactly with whom or whether it still wants to vote.