Articolul este dedicat analizei diferitelor concepţii filosofico-pedagogice ale instruirii din perspectiva modernităţii şi postmodernităţii. Fiecare concepţie este analizată în plan sincronic şi diacronic, fiind evidenţiate punctele tari şi punctele vulnerabile ale acestora. Importantă este încercarea autorilor de a deduce valenţele metodologice ale acestor concepţii în vederea dezvoltării politicilor de instruire la etapa contemporană. În acelaşi timp, sunt formulate două probleme care cer investigaţii speciale şi dezbateri ştiinţifice

This article is dedicated to the analysis of different philosophical and pedagogical conceptions of modernity and postmodernity training in perspective. Each design is analyzed in synchronic and diachronic plan, highlighting strengths and their vulnerabilities. Important is trying to infer methodological valences of these concepts to develop training policies at the contemporary stage. At the same time, it makes two problems that require special investigations and scientific debate.