The translation process represents a complex activity by which the translator must render not only linguistic aspects, but especially extra-linguistic ones taking into account the organizational culture, attitudes and customs of each economic space. The difficulty in the translation therefore lies in the conceptual synchronization by an appropriate terminology able to render the referential aspects, but also (or especially) all variations, conceptual developments of the knowledge area. The difficulties encountered in the translation of technical texts are not necessarily of linguistic nature, but they arise from the lack of the communicational framework. More precisely, a specialized translation will be accurate, clear and consistent with the target-text if one has updated information of the standard terminology (and especially the use of it), of the technical referent (the image of the object of the communication). Starting from the idea that any specialized translation deploys into a "technical" present time representing the conceptual continuum always regenerable, always updateable (undertensioned by a technical reality in permanent evolution) we consider as the first condition of success of such a translation the capacity of permanent update of the translator to the technical realities and terminologies. In addition, the ideal would be that this update process is realized in vivo (in the economic reality) and least in vitro (in an indirect way). This article wants to be in the first place a critical discussion on the mission of the translator in report especially with the communicational framework - which recipients, what strategies to adopt for effective communication, what code to use. We will underpin our analysis on a corpus of a large American company web pages translated from English into French.

Traducerea unui text reprezintă o activitate complexă prin care traducătorul redă nu doar aspecte lingvistice, ci mai ales pe acelea extralingvistice, aspecte derivând din cultura organizaţională, din atitudinile şi cutumele fiecărui spaţiu economic. Aşadar, principala dificultate a actului de traducere constă în sincronizarea conceptuală dintre cele două spaţii cultural-economice – sincronizare care poate fi realizată prin folosirea unei terminologii adecvate, capabile să redea atât aspectele referenţiale, cât şi (sau mai ales) toate variaţiile, mutaţiile conceptuale din domeniul cunoaşterii din care face parte textul supus traducerii. Dificultăţile întâmpinate în traducerea tehnică nu sunt neapărat de natură lingvistică, ci derivă mai ales din inexistenţa cadrului comunicaţional. Mai precis, o traducere specializată va fi precisă, clară şi „consistentă” în raport cu textul de tradus dacă traducătorul posedă informaţii actualizate ale terminologiei standard (şi mai ales cu privire la utilizarea acesteia), ale referentului tehnic (imaginea obiectului comunicării). Plecând de la ideea că orice traducere specializată se desfăşoară într-un prezent reprezentând evoluţia continuă a conceptelor – aflate într-un continuu proces de actualizare şi regenerare unele din altele, dublate fiind de o realitate tehnică în permanentă evoluţie – considerăm ca primă condiţie de reuşită a acestui tip de traducere este capacitatea traducătorului de a se informa cu privire la realităţile tehnice şi la terminologiile de specialitate. Mai mult de atât, ideal ar fi ca acest proces de actualizare a cunoştinţelor tehnice şi terminologice ale traducătorului să se realizeze in vivo (în cadrul realităţii economice) şi mai puţin in vitro (de o manieră indirectă, pur teoretică). Acest articol se doreşte a fi o discuţie critică cu privire la misiunea traducătorului şi mai ales a relaţiei lui cu cadrul comunicaţional – cu destinatarii, cu strategiile adoptate pentru o comunicare eficientă şi codul de utilizat pentru atingerea acestui deziderat. Analiza noastră are la bază un corpus alcătuit din traducerea din engleză în franceză a unor pagini web ale unui mare producător industrial american.