This hill-fort is one of the most researched among the medieval monuments of the country between the Prut and Dniester. Contradictions in identification of the date of it destruction (second half of the 10th or the first half of the 11th century) make us to examine chronologic indicators of the monument. The numismatic collection represented by 17 Arabic silver dirhams gives the most Earrings with pendant in the form of bunch of grapes can be used as one more category of objects which indicate the time of destruction of the monument. They were found out in closed complexes of the hill-fort together with later samples of dirhams. Cartography of the finds of Echimauti type testifies about their particular concentration in the basin of the river of Tisza. In contrast to samples which were found outside the Carpathian basin, famous as a rule by materials of hoards, practically all earrings of Echimauti type inside the Carpathian arc are connected with nomadic burials. Pieces of weapon similar to those from the nomadic necropolises were found in Echimauti. Together with other evidences in the field of material culture, it allows us to suppose that nomads took part in destruction of the hill-fort while moving from the Northern Black Sea region into the Carpathian lowlands. Historic situation and the exact chronology of the Pechenegs’ movement from the Black sea to the Upper Tisza region, during which the hill-fort of Echimauti was ruined, together with chronologic indicators of the monument, allows us to date its destruction not later than the third quarter of the 10th century.exact information. It allows us to attribute the capture and destruction of the monument to the second half of the 10th century, and most likely to the third quarter of this century.

Dintre monumentele medievale din spaţiul pruto-nistrean, după gradul de cercetare, se evidenţiază cetatea de la Echimăuţi. Însă, unele divergenţe legate de data distrugerii ei (a doua jumătate a sec. X sau prima jumătate a sec. XI) impun o revizuire a indicatorilor cronologici ai monumentului. Cea mai precisă informaţie o oferă colecţia numismatică reprezentată de 17 dirhemi de argint, care ne permite să vorbim despre cucerirea şi distrugerea cetăţii nu mai târziu de a doua jumătate a sec. X, sau mai precis al treilea sfert al secolului. Alte piese, utilizate în calitate de indicatori cronologici, sunt cerceii în formă de struguri, descoperiţi în complexe închise împreună cu dirhemii târzii. Cartarea descoperirilor similare celor de la Echimăuţi a scos în evidenţă o concentrare a lor în bazinul r. Tisa (fig. 1, 3). Spre deosebire de exemplarele descoperite în afara Arcului Carpatic, provenite de regulă din tezaure, cerceii de tip Echimăuţi din spaţiul intracarpatic au fost descoperiţi în înmormântări ale nomazilor. Armamentul atestat în aceste înmormântări, la rândul său, se întâlneşte şi în cetatea de la Echimăuţi. Aceste descoperiri, dar şi alte analogii în cultura materială permit să presupunem că la distrugerea cetăţii de la Echimăuţi au participat nomazii, care plecaseră din nordul Mării Negre şi se îndreptau spre Arcul Carpatic. Migraţia pecenegilor în regiunea Tisei Superioare a urmat după distrugerea cetăţii Echimăuţi, eveniment care a avut loc nu mai târziu de al treilea sfert al sec. X.