Prezentul articol este un demers spre izvoarele apariţiei şi evoluţiei cântărilor bisericii creştine. Accentul principal revine secolelor I–VIII care, cum am tins să demonstrăm, este cea mai importantă perioadă din istoria devenirii imnografiei ortodoxe. Anume în această perioadă de timp, spre sfârşitul secolului al VIII-lea, pornind de la aplicarea liberă a diverselor tradiţii muzicale cu un evident caracter improvizatoric, cântarea bisericească avea să înregistreze cea mai mare realizare prin stabilirea formelor esenţiale, prin concentrarea lor într-un sistem muzical unic şi, în special, prin cristalizarea unui stil melodic care, de veacuri, rămâne inconfundabil. Axate temeinic pe concepţiile religiei creştine, cântările cultului ortodox au devenit mijloc de explicaţie a învăţăturilor acesteia. Pentru conţinutul lor dogmatic, dar şi pentru farmecul, solemnitatea şi măreţia pe care le emană, cântărilor sacre le revine un loc aparte în oficierea cultului divin ortodox.

This article is a step towards the Christian Church song emergence and evolution sources. The main emphasis is placed on the first-eighth centuries, as we tended to prove, it is the most important period in the history of the Orthodox hymnography. It is precisely this segment of time, starting from free application of various musical traditions with an evident improvisatory character, towards the end of the eighth century, in which church canticle would record the greatest achievement by establishing the essential forms, by systematizing a melodic style that for centuries, will remain unmistakably focused well-grounded on Christian religion concept, Orthodox worship canticles became a means of explaining its teachings. For their dogmatic content, and also charm, solemnity and majesty that they emanate, sacred canticles have a special place in the officiation of the Orthodox divine worship.