Gramatica textului este o direcţie importantă în analiza textului. Pentru a obţine o analiză bine formulată studentul trebuie să cunoască unele reguli care conduc spre o lucrare cu rezultat bun. Analiza titlului fără ca textul să fie citit permit unele ipoteze asupra conţinutului textului, iar după citire se verifică corectitudinea ipotezelor. Împărţirea textului în paragrafe şi fiecare din ele să exprime ideea principală printr – o frază, anunţă că studentul a înţeles conţinutul. Exerciţiul de înlocuire a unor substantive cu determinativele necesare, a verbelor prin sinonime, antonime, familii de cuvinte, omonime, substituirea unor personaje cu pronumele personale pentru a da textului un colorit aparte este efectuat pentru a contribui la formarea simţul literar al studentului. Dialogul şi monologul sunt două procedee ce permit ca personajul să ascundă ori să evidenţieze idei ori acţiuni şi permit cititorului să privească diferit la personajele care se perindă pe paginile citite. Verbele sunt accentul principal al evidenţierii punctului culminant în fiecare paragraf, transmiterea emoţiilor şi acţiunilor de la autor la personaje şi la cititor. În sistemul verbal francez există două mari grupuri: al povestirii evenimentelor trecute şi a celor contemporane faţă de momentul vorbirii. Corectitudinea folosirii timpurilor (concordanţa timpurilor) în frază şi în tot textul este un exerciţiu de matematică pentru studentul ambiţios şi doritor să vadă analiza bine apreciată.