Semnificaţia, fiind o noţiune larg răspândită, cu o circulaţie specială în structu-ralism, a fost fundamentată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului XX în teoria artei şi se referea în general la conţinut sau mesaj, la conţinutul operei de artă şi nu la forma ei. În designul interior semnificaţiile se nasc în procesul creaţiei şi receptării spaţiului interior, în procesul comunicaţional. Există semnificaţii cognitive şi afective. Sem-nificaţia porneşte de la un număr limitat de forme simple arhetipale, considerate cele mai simple, din combinaţia cărora se poate genera orice altă formă. Deşi semnificaţia reprezin-tă principiile de coeziune ale sistemului compoziţional, ea ţine de problematica imaginaru-lui, designerul va da semnificaţie operei sale ţinând cont şi de doleanţele beneficiarului.