The method of questioning the central nucleus fully concurs with the essential considerations in the theory of social representations: as central elements of a representation are non-negotiable, putting them into question must lead to a change of representation. Or, as stated more than once, with all sorts of occasions and in different places, an object cannot be associated with a particular representation if it has a feature that is inconsistent with its nodal element. Given its complex nature, the method of questioning the central nucleus involves, first , the knowledge of "the potentially central structure of the representation " ( obtained through a previous research or as a result of some preliminary studies ). Then, taking into account the recorded information, the investigated subjects are presented with a inducting text meant to re-activate or - in other words - to enact the current representation with respect to the studied subject. The central stage of the method consists in adding to the existing description an information opposed to the cognition the centrality of which we want to test. In context, subjects are asked to estimate whether or not the described object continues to be the object of the studied representation. In this way, "the highlighted" elements are successively questioned and then are distinguished those the formal questioning of which entails a change of representation. The elements that generate the change are, undoubtedly, central system elements. Meanwhile, the elements the questioning of which doesn't lead to a change of representation, are peripherals

Metoda punerii în discuţie a nucleului central (PDNC) se raliază cu plenitudine unei consideraţiuni esenţiale din cadrul teoriei reprezentărilor sociale: deoarece elementele centrale ale unei reprezentări sunt nenegociabile, punerea lor în cauză trebuie să antreneze o schimbare de reprezentare. Or, aşa cum s-a menţionat nu o singură dată, cu tot felul de ocazii şi în locuri diferite , un obiect nu poate fi asociat cu o anume reprezentare , dacă prezintă o caracteristică ce vine în contradicţie cu un element nodal al acesteia. Având un caracter complex, metoda punerii în discuţie a nucleului central presupune, pentru început, cunoaşterea ,, structurii potenţial centrale a reprezentării“ (obţinute printr-o cercetare anterioară sau în rezultatul efectuării unor studii prealabile). Mai apoi, cu luarea în considerare a informaţiilor înregistrate, subiecţilor investigaţi li se prezintă un text inductor chemat să re-activeze sau –în alţi termeni – să repună în actualitate reprezentarea cu referire la obiectul studiat. Faza centrală a metodei constă în adăugarea la descrierea existentă a unei informaţii contrare cogniţiei a cărei centralitate cade sub incidența testării. În context, subiecţii sunt rugaţi să estimeze dacă obiectul descris mai continuă să fie obiectul reprezentării studiate. În felul acesta, se pun succesiv în cauză elementele ,,luate la evidenţă” şi se disting apoi cele a căror punere în cauză provoacă o schimbare de reprezentare. Elementele care generează o asemenea schimbare sunt, neîndoielnic, elementele sistemului central. În acelaşi timp, elementele a căror punere în cauză nu generează o schimbare de reprezentare fac parte din categoria elementelor periferice.