Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
899 11 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-04-17 20:54 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
902/903.21(4-11)”637” (1) |
Предыстория. Доисторические остатки, артефакты, древности (254) |
SM ISO690:2012 UŞURELU, Eugen. Генезис и эволюция двуушковых топоров-кельтов
восточной европы эпохи поздней бронзы
. In: Revista Arheologică, 2010, nr. 1(5), pp. 22-67. ISSN 1857-016X. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Arheologică | |||||
Numărul 1(5) / 2010 / ISSN 1857-016X /ISSNe 2537-6144 | |||||
|
|||||
CZU: 902/903.21(4-11)”637” | |||||
Pag. 22-67 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Apariţia şi evoluţia topoarelor-celt cu două urechiuşe din perioada târzie a epocii bronzului din Europa de Est. Studiul abordează problema apariţiei şi evoluţiei spaţial-temporale a topoarelor-celt cu două urechiuşe din perioada târzie a epocii bronzului din Europa de Est. În vederea elucidării subiectelor în cauză sunt efectuate analizele tipologică şi spaţial-cronologică a celturilor cu două urechiuşe, posterioare celor de tip Sejma-Turbino, din spaţiul cuprins între munţii Ural, Kaukazul de Nord, regiunea est-carpatică şi Dunărea de Jos. În conformitate cu datele existente în stadiul actual de cercetare, cele mai timpurii celturi cu două urechiuşe sunt cele din mediul cultural Sejma-Turbino, poziţia cronologică a căruia se plasează în prezent între sfârşitul mileniului III- primul sfert al mileniului II a.Chr. În baza tradiţiilor Sejma-Turbino, în bazinul mijlociu al r. Volga apar celturi cu două urechiuşe şi celturi cu o urechiuşă de tip Derbeden, iar în nordul Mării Negre celturi cu două urechiuşe de tip
Lobojkovka-Golovurov. Apariţia acestor două grupe de celturi se află în legătură cu transformările culturale din aceste regiuni, generate de centrul cultural-genetic volgo-uralic. Odată cu formarea complexului cultural Sabatinovka-Noua-Coslogeni, celturile cu două urechiuşe de tip Lobojkovka-Golovurov din nordul Mării Negre se răspândesc la est de Carpaţi şi la Dunărea de Jos, reprezentând în aceste regiuni cele mai timpurii celturi. Datele de ordin cronologic existente indică pentru această grupă de celturi o datare în BzB2-BzC1 (după Reinecke), MDII-MDIII (după Hänsel) sau în intervalul de timp cuprins între sfârşitul sec. XVI-XV a.Chr. Rezultatele cercetării efectuate vin să confirme ipoteza expusă de V.S. Bočkarev, conform căreia, apariţia celturilor în Europa nu constituie un proces convergent, ci o răspândire în etape, de la est spre vest. |
|||||
Cuvinte-cheie Eastern Europe, Late Bronze Age, typology, double-looped socketed axes, relative chronology |
|||||
|