Psychiatric researches have of crucial importance in the decrease of the mental pathologies’ effects as well as for the eradication of mental disorder in itself. The involvement of human subjects in such researches arises unavoidably moral issues accounted in the great extend in international legal acts for following their solving. Nevertheless, same problems remain out of the scope of the international law. Two of them are: 1) lack of explicit definition of concept of “incompetence”, which by the way is very often invoked in legal context; and 2) lack of consensus concerning the threshold of risk acceptability in non-therapeutic research.

Cercetările psihiatrice sînt de o importanţă covârşitoare pentru contracararea efectelor cît şi eradicarea în sine a patologiei mintale. Încadrarea fiinţelor umane în desfăşurarea acestor cercetări ridică multiple probleme de ordin moral care în cea mai mare parte a lor sînt contabilizate în acte legislative internaţionale, configurate cu scop final de soluţionare a lor. Unele dintre probleme, însă, rămân dincolo de limitele cadrului legal internaţional. Două dintre acestea sînt: 1) lipsa unei definiţii explicite a conceptului, dealtfel frecvent utilizat în actele normative menţionate, de „incompetenţă”; şi 2) lipsa de consens în ceea ce priveşte riscul minimal acceptat în cercetările psihiatrice ne terapeutice.