În contextul actual al studiilor literare, în ciuda diversităţii curentelor de cercetare literară, în cadrul criticii şi teoriei literare are loc şi o reevaluare a tradiţiei critice cu scopul afirmării validităţii unor principii mai vechi sau cu scopul de a ajunge la originile unei tradiţii critice naţionale. In ceea ce priveşte literatura engleză, fondatorul criticii moderne este considerat Philip Sidney, cunoscut mai mult ca un poet remarcabil al Renaşterii şi nu ca un autor de critică literară. Studiul de faţă vizează, astfel, un aspect mai puţin cunoscut al personalităţii lui Sidney – şi anume cel de critic – afirmat prin lucrarea sa Defence of Poesie, care va contribui enorm la revitalizarea doctrinei literare clasice de factură engleză din perioada Renaşterii şi până în secolul al XVIII-lea.