O cercetare cu acurateţe în istoria relaţiilor internaţionale necesită abordări multidimensionale, cu mai multe niveluri de analiză: stat, ideologie și nivel individual. În cazul Războiului Rece, cele trei dimensiuni de analiză construiesc ipoteze și oferă instrumentele de lucru pentru determinarea rezultatului. Subiectul propus pentru analiză are o abordare sistematică, bazată pe dimensiunile ideologice și statale, care încearcă să determine rolul propagandei în distanţarea României faţă de Moscova. Încă de la începutul perioadei postbelice, subiectul dezarmării a reprezentat o temă fierbinte pentru Vest și Est, întrucât renunţarea la armamentul balistic a fost înţeleasă ca o reducere a apărării în faţa adversarilor. Cu toate că negocierile pentru dezarmare au stagnat, în Europa au apărut iniţiative regionale, care au exploatat așa-numita temă a „păcii”. Propaganda „păcii” a fost un subiect pe care Republica Populară Română l-a adoptat și utilizat în funcţie de contextul politic. În prima parte a anilor ‘50, mesajul privind pacea și dezarmarea a urmărit retorica sovietică împotriva regimurilor capitaliste. Un exemplu îl reprezintă „premiile Stalin pentru pacea între popoare”, care erau un instrument utilizat pentru promovarea lui Stalin ca mesager al păcii internaţionale. Pentru a putea destabiliza ţările din Balcani și pentru a asigura mediul de securitate, în 1957, Președintele Consiliului de Miniștri R.P. România Chivu Stoica a propus crearea unei zone a păcii în Balcani, fără armament balistic. Această iniţiativă a venit pe linie sovietică și a urmărit răspândirea propagandei „păcii”, pentru a lovi în NATO. A purtat denumirea de „Zona Păcii în Balcani”, fiind lansate invitaţii și spre R.P. Bulgaria, R.P. Albania, R.P. Iugoslavia, Grecia și Turcia. Tema de faţă urmărește analiza iniţiativei de formare a unei zone a păcii din Balcani, din perspectiva unui instrument strategic de distanţare faţă de Moscova. Sursele utilizate sunt documente inedite din Arhiva Ministerului Afacerilor Externe și documente identificate în arhiva Central Intelligence Agency. Alături de documente inedite, analiza utilizează și literatură – atât din perioada zilelor noastre, cât și opiniile analiștilor care au trăit în acele timpuri. Cercetarea se află în stadiul de început, subiectul fiind abordat doar din perspectiva ţărilor NATO în raport cu ţările membre ale Tratatului de la Varșovia.