Operaţiunea ,,Nord/Sever”, începută în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, a reprezentat deportarea în masă a membrilor organizaţiei ,,Martorilor lui Iehova” și a familiilor acestora, spulberând destine ale unor oameni nevinovaţi. Puterea sovietică și-a concentrat forţele asupra deportării unui contingent de oameni religioși, ce fuseseră calificaţi ,,dușmani ai poporului”. Cuprinsul articolului include prezentarea destinului grupului religios ,,Martorii lui Iehova”, supus persecuţiei barbare pe timpul ocupaţiei sovietice. Studiul are ca scop reconstituirea tragicului eveniment prin valorificarea memoriei victimelor deportării, încadrându-se în limita cronologică 1951-1990, de la cea mai mare deportare în masă a confesiunii religioase ,,Martorii lui Iehova” până la începutul procesului de democratizare a Republicii Moldova. Memoria victimelor deportării staliniste este de o importanţă incontestabilă, ce completează informaţia care nu se poate găsi în documentele oficiale, unde, de asemenea, putem identifica anumite erori, atrocităţi comise de autorităţile locale sau/și centrale. Studiul se bazează pe relatările familiilor Mucuţa și Timoftica, care au fost deportate în Gulag. Din memoriile relatate sesizăm drama Martorilor lui Iehova ce au fost deportaţi dintr-un ansamblu de motive doctrinare. Martorii lui Iehova au fost consideraţi ,,elemente dușmănoase, periculoase, spioni americani etc.”, astfel fiind exilaţi, împreună cu familiile (chiar dacă alţi membri ai acestora nu făceau parte din organizaţie). Atitudinea autorităţilor locale și docilitatea faţă de sistem a decis destinul a mii de oameni nevinovaţi. Unii martori au reușit să scape de calvarul deportării datorită atitudinii binevoitoare a autorităţilor locale, care au refuzat să-i înscrie în listele celor ce urmează a fi deportaţi. La fel ca și toate victimele deportării, Martorii lui Iehova, au trecut prin foame, frig, lipsa condiţiilor decente de viaţă, grija pentru membrii bolnavi, copii, bătrâni și muncile istovitoare etc. Iniţial, autorităţile locale din Gulag au speriat pe localnici că au ajuns în Siberia ,,canibali”, ,,criminali” și alte sperietori pentru oamenii din acele locuri, însă Martorii lui Iehova au demonstrat că sunt oameni gospodari și de bună-credinţă, ce fuseseră expulzaţi din plaiul natal prin comiterea a unui ansamblu atrocităţi, fiind pedepsiţi pentru credinţă, pentru o ideologie contradictorie cu cea impusă de autorităţile sovietice, la fel ca și toate victimele altor valuri de deportare în masă. Anii de deportare – pentru mulţi, cei mai frumoși ani de tinereţe – au fost un chin, însă Martorii lui Iehova au reușit să supravieţuiască și să păstreze credinţa. Eliberarea din Gulag fusese discriminatorie faţă de Martorii lui Iehova, aceștia fiind printre ultimii eliberaţi din Gulag. După eliberare, a început o nouă viaţă, în majoritatea cazurilor, cu multe abuzuri, atrocităţi, departe de localitatea natală, uneori în alt stat, proprietăţile nefiind reîntoarse: bunuri materiale personale, case, bunuri funciare etc. Deportarea este o dramă a întregii omeniri. Maturitatea socială reprezintă studiul deportării, informarea și promovarea drepturilor fundamentale ale omului. E de datoria noastră de a ţine vie memoria strămoșilor noștri și de a nu permite repetarea calvarului ce încă doare.