Cenzura, pe care o experimentăm fiecare dintre noi astăzi, a apărut în contextul istoric în care s-a dezvoltat tipul de economie de piață, caracteristic lumii occidentale încă din Renaștere. Astfel, cenzura poate avea anumite aspecte normative și poate fi însoțită de interdicții. O astfel de distincție este aplicabilă tuturor fenomenelor prezente într-o societate. Un exemplu, poate fi fără îndoială, normele de limbaj impuse în timpul situației de pandemie de autorități și nu doar, pe care toți le cunoaștem. Prin urmare, din punct de vedere social și cultural, cenzura informației este interesată în primul rând de ceea ce este la nivel de conținut al faptelor relatate, ca fiind o imagine a societății și culturii existente. Scopul lucrării constă în distingerea specificității cenzurii sociale în diferite țări, prin prisma culturii cenzurii, pe fundalul autoritarismului digital în contextul pandemiei COVID-19.

Censorship, which each of us experiences today, arose in the historical context in which the type of market economy developed characteristic of the Western world since the Renaissance. Thus, censorship may have certain normative aspects and may be accompanied by prohibitions. Such a distinction is applicable to all phenomena present in a society. An example can undoubtedly be the language norms imposed during the pandemic situation by the authorities and not only, which we all know. Therefore, from a social and cultural point of view, information censorship is primarily interested in what is at the content level of the reported facts, as being an image of the existing society and culture. The aim of the paper is to distinguish the specificity of social censorship in different countries, through the lens of censorship culture, against the background of digital authoritarianism in the context of the COVID-19 pandemic.