Învelișul pedologic reprezintă „un muzeu al solurilor” în natură, însumând toate tipurile şi subtipurile de sol pe care le deţine. Însă puțini sunt familiarizați cu tehnicile și metodele de preparare a unui monolit de sol. Însuşi monolitul reprezintă un decupaj vertical al unui volum paralelipipedic de sol în stare nederajată, care permite observarea succesiunii de orizonturi pedogenetice pe întregul profil, în mărime naturală, introdus în cutii speciale sau lipit pe suport special. Colectarea profilelor de sol e o activitate destul de minuţioasă şi necesită foarte multă atenţie. La extragerea unui profil de sol, pentru început, pedologul trebuie să delimiteze cu maximă precizie suprafața studiată. Ulterior, se sapă la o adâncime de aproximativ doi metri, pentru a se vedea exact orizonturile de sol. Apoi, cu ajutorul unei cutii speciale, din lemn sau metal, se decupează exact suprafața dorită, fără să se deranjeze mostra de sol din interiorul cutiei, solul rămânând intact, fără deteriorarea structurii și morfologiei. Ulterior, mostra se desprinde din profilul solului, se pune în cutie și se transportă în laborator, unde urmează o serie de lucrări succesive și de durată în timp, în rezultat obținându-se monolitul de sol preparat, identic cu cel din natură. În Republica Moldova, sunt cunoscute metodele și tehnicile de preparare a monoliților de sol, elaborate de pedologii Nicolae Dimo, Nina Dmitrev și Andrei Ursu.