Cultura, tradițiile și obiceiurile moștenite din strămoși sunt cea mai prețioasă comoară pe care o poate avea un popor, reprezentând o veritabilă carte de vizită a unui neam pentru întreaga omenire. În cadrul proiectului ,,Identificarea necesităților de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial viu în rândul comunităților refugiate din Ucraina în cinci țări învecinate: Ungaria, Moldova, Polonia, România și Slovacia”, propus în cadrul ședinței UNESCO din 18 martie 2022, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a avut rolul de a identifica și intervieva comunitățile, grupurile, persoanele purtătoare/creatoare de patrimoniu cultural imaterial în rândul refugiaților ucraineni. Unul din scopurile primordiale ale proiectului l-a constituit necesitatea evidențierii și conservării culturii, totalității tradițiilor și obiceiurilor caracteristice ucrainenilor în condițiile actualului război. La rândul său, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a reușit să promoveze valorile perene ale culturii poporului român, interconectarea patrimoniilor a două popoare prin intermediul aspectelor comparative și similitudinilor sesizate chiar de însuși refugiați în urma vizitei efectuate la muzeu.Activitatea etnografică desfășurată de echipa muzeului a evidențiat, prin prisma interviurilor și chestionarelor deschise, elementele inedite, unice și incomparabile, specifice patrimoniului ucrainean – tradiții nupțiale, obiceiuri culinare, port popular, cântece din folclorul ucrainean, medicină tradițională etc. Intervievarea refugiaților de către angajații muzeului a fost o activitate dificilă și necesară pe de o parte, dar extrem de sensibilizantă pe de altă parte, relevând punctele sensibile și memorabile pe care refugiații le evocau cu nostalgie și lacrimi în ochi. În condițiile actuale de război, persoanele refugiate și-au amintit elemente de patrimoniu pe care le-au împărtășit cu generozitate și mândrie ca pe un trofeu cultural, un element puternic de identitate națională.