Biserica de lemn sf. Mai Mari Voievozi din satul Hirișeni, raionul Telenești. Între legende și documente istorice
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
412 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-18 15:15
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
725.54(478-22)(091) (1)
Архитектура (635)
SM ISO690:2012
BRIHUNEŢ, Manole. Biserica de lemn sf. Mai Mari Voievozi din satul Hirișeni, raionul Telenești. Între legende și documente istorice. In: Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii, Ed. Ediția 33, 21 octombrie 2022, Chişinău. Chişinău: Editura „Lexon-Prim”, 2022, Ediția XXXIII, pp. 7-8. ISBN 978-9975-163-45-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii
Ediția XXXIII, 2022
Sesiunea "Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii"
Ediția 33, Chişinău, Moldova, 21 octombrie 2022

Biserica de lemn sf. Mai Mari Voievozi din satul Hirișeni, raionul Telenești. Între legende și documente istorice

CZU: 725.54(478-22)(091)

Pag. 7-8

Brihuneţ Manole
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
Disponibil în IBN: 2 noiembrie 2022


Rezumat

Datorită spațiului mediatic al Republicii Moldova, în ultimii zece ani, cea mai promovată biserică a devenit biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din cadrul Muzeului Satului - Chișinău, filiala Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Și pe bună dreptate, înaltul turn-clopotniță maramureșean, într-o simbioză neadecvată, cu nava moldovenească, se asociază cu o corabie medievală plutind prin marea de verdeață a parcului din Valea Crucii. Această feerie, asemănătoare unei oaze amplasate în deșertul industrial al municipiului Chișinău, are un efect enorm asupra oricărui vizitator, ducându-l în lumea basmelor copilăriei. Cu regret, trebuie să constatăm că, din cauza lipsei de studii științifice aprofundate asupra istoricului acestei biserici, aceeași mass-media promovează o istorie inventată, având următorul conținut: „Biserica de lemn din satul Hirișeni, raionul Telenești, a fost construită în cadrul mănăstirii Hârjauca, în anul 1642, de ctitorii răzeși din satul Hirișeni. La 1821, odată cu strămutarea vetrei mănăstirii Hârjauca pe un loc nou, biserica de lemn este demontată și strămutată de urmașii ctitorilor din satul Hirișeni, unde a servit ca biserică obișnuită de mir, pentru enoriașii acestei localități până în anul 1928, când a fost înălțată o nouă biserică din piatră”. Această istorioară inventată a fost combătută recent în articolul „Biserica din satul Palanca”, în care se demonstrează, în temeiul documentelor de arhivă, că biserica veche de lemn din mănăstirea Hîrjauca, de fapt, la anul 1820, a fost transferată în satul mănăstiresc Palanca (Călărași) și nu în satul Hirișeni. Omițând versiunea eronată a istorioarei de proveniență a bisericii de la Muzeul Satului, ne propunem să ne axăm pe făgașul cercetării documentare, reconstituind, bârnă cu bârnă, avatarul acestei biserici. Pentru a trezi interesul față de comunicare, prezentăm mai jos doar un mic fragment din „Foaia de documentare istorică a bisericii de lemn din Hirișeni” aflată în dosarul de proiectare a bisericii de zid din satul Hirișeni, anul 1906, în care se remarcă următoarele: „ ..., locuitorii băștinași povestesc o legendă, precum că aceasta a fost transferată aici dintr-o mănăstire (se pare) Hârjauca”. Acest „se pare” a servit de fapt ca punct de pornire, a alcătuirii „istoriei cu bucluc”, mai întâi în perioada interbelică, după care fiind promovată și în timpul de față. În speranța că v-am trezit interesul, pentru a afla continuarea acestei istorii, de data aceasta documentată, vă așteptăm în cadrul sesiunii anuale de la MNEIN să ascultați comunicarea.