Comunicarea va expune rezultatele colectării și analizei câtorva narațiuni de tip legendă contemporană sau urbană, care au circulat în mediul orașului Chișinău în perioada sovietică. Acestea sunt prezentate dintr-o perspectivă interdisciplinară, pornind în mod special de la metodologiile studiilor literare și etnofolclorice, cu accentul pe structura narativă a textelor. Studiul etnofolcloric are la bază concepțiile teoretice ale cercetătorilor etnofolclorici americani (Gary Alan Fine, David Bucha ș.a.) și români (Constantin Eretescu, Nicolae Constantinescu ș.a.), care au oferit instrumentarul de decupare a textelor din mediu social, precum și ale unor teoreticieni ai narațiunii care au privit textele ca o proiecție epică a unui episod, având componente structurale narative. În contextul în care legendele contemporane pornesc de la date sociale și istorice concrete, am considerat necesare și unele precizări de ordin istoric. Circulația legendelor urbane, adică a poveștilor cu fapte excepționale (întâmplare cotidiană cu o dezvoltare neașteptată, memorată, întâmplare paranormală, zvonuri, jocuri de cuvinte sau gafe lingvistice, afirmații sau explicații pseudoștiințifice) era bruiată în perioada sovietică de mai multe motive, dintre care: impunerea legendelor despre eroii sovietici, fabricate de ideologi, traumele vieții de zi cu zi, frica de turnători etc. Cu toate acestea, poveștile cu caracter de excepțional (cu subiecte palpitante horror sau, dimpotrivă, cu eroi salvatori) circulau în mediul familial, cu ușile închise. O sursă importantă constituie folclorul copiilor, grație naivității și lipsei de autocenzură a purtătorilor