În contextul globalizării, promovarea identității culturale reprezintă o strategie prioritară a țării noastre. Scopul acestui articol este de a releva importanța dansului folcloric, atât ca divertisment, cât și ca sursă de identitate culturală. În cadrul articolului, autoarea insistă asupra evidențierii și valorificării identității culturale prin dansul folcloric, care, alături de muzică, devin semne, simboluri identitare pentru țara noastră. Cercetătorul este obligat să identifice aceste simboluri menținute în diverse limbaje ale culturii. În deosebi, în era globalizării este necesar de-a schimba percepția, de-a schimba viziunea asupra unor fenomene, care ne reprezintă societatea, ne definesc caracterul, ne ilustrează umanitatea și cultura. Din palmaresul cultural global face parte și tradiția dansului folcloric, simboluri culturale, surse de identitate culturală aflate între două confluențe: valorile trecutului și tendințele prezentului, valori, care coexistă în beneficiul creației contemporane. Astfel, pentru creatorii contemporani, tradiția reprezintă un teren fertil, un teren de neprețuit, ce merită explorat în permanență, iar inovația constituie calea prin care își pot valorifica creativitatea. Poziția coregrafului/artistului în acest context reprezintă și capacitatea de a se inspira din experiența trecutului, posibilitatea de a explora felul în care a fost adoptat un motiv, dar și conotațiile simbolice, cu care este încărcat dansul folcloric. Cunoașterea acestora este fundamentală pentru un coregraf/artist, care dorește să valorifice experiențele istoriei în propria creație.